Mare de Ianuarie – o săptămână de solitudine

Asta scriam aseară. 🙂
Am cea frumoasă Lună care încheie prima lună din an și cea mai frumoasă primă poveste a acestui an. Am ales să răspund unei invitații primite anul trecut de a simți marea de iarnă și am spus Da. Am avut și ajutor în decizie, 2 zâne bune, căci e greu uneori să ieși din confortul orașului și să te duci în sălbăticie, de capul tău. Am ales un interval de timp, am fost adusă de prieteni (mulțumesc Laura, Marius și Cosmin) și am ales să stau singură, în pustietatea unui țărm de mare, într-o casă frumoasă căreia i-am spus “castel”, cu chitara și caietele mele. În fiecare zi am avut câte un anotimp, în fiecare zi s-a întâmplat ceva special. Am avut o singură zi ruptă de locul acesta din cauza viscolului de miercuri, când zona a rămas fără curent, nămeții au ascuns drumul iar gazda a decis să vină, să mă scoată din casă și să mă ducă la adăpost până revin lucrurile la normal.
Am avut curcubeu, am avut peisaj alb-negru întrerupt de un apus în toate culorile, am avut furtuni pe mare de diverse intensități, am avut zi cu soare de stat în pulover, am avut viscol, zăpadă și frig. Le-am simțit pe toate, le-am auzit deasupra și în jur, le-am văzut de la câțiva metri de mare, pe un țărm ceva mai înalt decât plaja. Am auzit sunete necunoscute, am avut liniștea pe care nu o mai știam posibilă. Am scris puțină poezie, dar am compus mult. Am cântat, ore în șir fără oprire. În prima zi în șoaptă (încă mai aveam vecini și betoane în minte) apoi am crescut volumul și am lucrat vocea, am acordat-o, i-am dat ce avea nevoie după 1 an de disconfort. Am muncit, zi/noapte, pentru ce veți auzi în concertele viitoare.
A fost greu să explic câtorva oameni apropiați că nu mi-a fost frică, nu m-am plictisit, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a lipsit nimic din lumea mea obișnuită. Poate că rezervele de egoism, oricum puține, le-am consumat săptămâna aceasta…cine știe?! Ce știu este că am trăit o libertate rară și mi-a plăcut cu mine însămi iar ăsta e un semn de echilibru dacă mă întrebați. 🙂
V-aș da acum din energia mea și a Lunii Pline la care îmi arunc ochii din când în când. E lângă mine. Două solitudini simpatice. 🟨🌕

Am văzut doar 4 oameni în intervalul acesta și foarte puțin. Au înțeles cu toții nevoia mea de mine și le mulțumesc pentru cât de departe au stat și m-au lasat în banii mei. Nu degeaba mi-au devenit dragi și s-au lipit de sufletul meu încă de la finalul lunii august 2020: Marian Scarlat (gazdă minunată), Cornel Suciu, Cristi și Andreea Panait.
Voi spune și unde am fost, ca să știți unde puteți veni atunci când va fi sezon și cald și bine: Complexul Răsărit, Corbu. Poate nu în casa aceasta, deși este și ea disponibilă vara, poate într-una dintre camerele complexului, poate cu cortul sub pomi. Ce veți avea cu siguranță va fi o plajă sălbatică, o mare cu ape mici și curenți puțini și o atmosferă tihnită. Despre extrasezon nu știu ce să vă spun, întrebați și voi dacă vreți vreo săptămână sabatică.

Asta scriu acum, înainte să public articolul. Aseară m-a furat Luna un pic.
Am primit cadou un răsărit, privit pe îndelete, și ceață. Două tablouri pe care nu le avusesem până acum. E ultima zi. Prietenii vin să își recupereze lunatica.

Îmi va fi dor. Mă voi întoarce.
Mulțumesc! 🙂

Pătrat de călătorie muzicală – noiembrie 2018

turneu alina manole noiembrie

Plec de-acasă! Dodo motanul nu este foarte incantat, dar n-am ce-i face…muzica ma trage de maneca, asfaltul si el. Astept calatoria aceasta de 1 luna, de cand am anuntat prima data de concert. Recapitulez pentru cine nu are facebook si inca nu m-a aflat acolo, pe pagina muzicala (facebook.com/AlinaManoleOficial)

16 noiembrie, Sibiu, Imperium Live – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0369 454 690 (după ora 11:00)

17 noiembrie, Bistrita, Festivalul Bistrita Folk – Bilete la Centrul Cultural Dacia

18 noiembrie, Cluj Napoca, Cotton Club – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0747 268 866 (după ora 12:00)

19 noiembrie, Brasov, Dai Mattoni – Bilete se pot cumpara online AICI, iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0729283570 (după ora 12:00)

Toate informatiile intr-un singur link sunt pe Entertix.ro

Special la aceasta calatorie este faptul ca nu se rezuma la un concert alinesc. Vin cu albumul ”Lucruri simple”, a carui poveste, intortocheata, nebuna, pe alocuri magica, pe alocuri absurda, trebuie povestita. Un pic de ”bucatarie” de album, cu istoria cantecelor, cu istoria productiei si a colaborarilor. Da, cant si din cantecele ”vechi”, ca se baga singure in bagaj si vor atentie…! 🙂 Si da, e concert de om cu chitara la purtator si-atat.

Mai e ceva special, dar asta tine mai curand de mine decat de cei care isi doresc sa ajunga la concert: mi-e dor de drum, de orasele acestea. Scriam la un moment dat pe facebook ca Sibiu e orasul meu de catifea, Bistrita e orasul cu miros de mere, Cluj e orasul cu ganduri in balanoas iar Brasov e cel cu pietre verzi. Am, pentru fiecare dintre ele, cate un reper, un soi de amprenta desavarsit de frumoasa pe care o vreau din nou in fata ochilor, in aerul pe care il respir.

 Plec de-acasa! Si abia astept! Si da, va mai exista un drum frumos, la Calarasi, unde sunt si in juriul festivalului si in recital in formula cvartet, in perioada 23-25 noiembrie, Despre asta insa, in articolul viitor.

Cine isi doreste albumul, il poate comanda prin Carturesti, in librarii sau online 🙂

A! Intre timp am scos pe youtube un fragment de la lansare. Inceputul serii. Lucruri simple, cum altfel?! 🙂

Intre trenul mamei si taxiurile mele

gtitaxi

Sambata. Migrena de 3 zile. Daca trece ca raceala in 7…m-am scos! Acum e localizata undeva pe la jumatatea fruntii, s-a ridicat de pe ochi, deci pot sa vad. Ceea ce inseamna ca mai pot sa scriu una alta, ca sa nu ma gandesc la concertul de maine. Ca sa nu ma gandesc tot timpul. Mai devreme am repetat toate “necantatele“, inca nu m-am cronometrat dar parca vad ca pe unele le voi scoate pe parcurs. Daca in postarea anterioara scriam ca imi voi inchide telefonul, cred ca nu am facut-o la timp. Si astazi am primit mesaje pentru cel putin un bilet, daca nu doua, pentru aniversarea de maine…Nu, nu mai sunt bilete de doua saptamani. N-am ce face. Norocul meu ca am fotoliu pentru mama :))

Apropos, venirea mamei la acest concert nu e deloc usoara pentru mine cea de pe scena. Mai ales ca ce se intampla acolo (cei care au fost anul trecut stiu deja) e un soi de trecere in revista, reala, a drumului meu muzical de pana acum. Cu istoriioare care au stat in spatele unora dintre alegerile de viata si de cantec. O sa incerc sa o ignor, zau! E un spectator si gata! :)))

Tot ca sa-mi ocup timpul, dar ieri, ca aveam nevoie, mi-am instalat a 4-a aplicatie pentru taxiuri. Restul au cedat rand pe rand. Nici telefonul meu nu e de acum o luna, dar nici nu e nokia 1300 totusi 🙂 GTI Taxi e aplicatie mai noua. Am aflat de ea de pe site-ul prietenilor de la blogal initiative, site pe care mai intru din cand in cand sa vad campaniile altora. Si tot din cand in cand scriu daca e ceva dragut pe acolo si testez. (in teste e si un alt site de servicii, amanat momentan ca nu am timp sa stau pe acasa sau daca stau prefer sa fiu eu-si-ale-mele)

Am instalat. Am calmat antivirusul. Am chemat taxiul. Introducerea adresei e parca un pic mai decenta decat la ultima aplicatie instalata. Similar Clever-ului (care din pacate se blocheaza intens) vad taxiul pe unde e si ce manevre face ca sa ajunga la mine, inainte sa-si dea seama ca pentru a ajunge la numarul meu de strada calea e mai lunga decat s-ar crede. :))) Interfata e simpla, un pic rece, dar “merge si asa”. 🙂

Locuind in zona centrala am avut de unde sa aleg o masina. Acum, fara legatura cu aplicatia, am constatat ca pentru o aceeasi distanta, parcursa la o aceeasi ora si in aceeasi zi (drumul pana la radio de fiecare marti adica), desi am mers cu companii cu tarif de 1,39-1,75 sau 1,99 , costul total al cursei (fara bonus) aproape ca nu difera. Hm…! Restul distantelor sunt relativ aleatorii, in functie de evenimentele la care merg, in special concerte. Asta daca tot sunt fumator si teoretic sunt un om neiesit la concerte sau cu biblioteca goala… 😀 (pentru cine se intreaba ce-am vrut sa spun…sa caute campaniile antitabac ale unei trupe si ale unei edituri…)

Bun. Revenind: daca incepe sa se blocheze ma voi declara dezamagita mult. Ce mi se pare foarte important este disponibilitatea aplicatiei – si implicit a serviciilor – in multe orase din tara. Nu de alta, dar presimt un turneu 🙂

Fisa tehnica: Aplicatia GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sau Google Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești.

Gata pauza! Ma duc sa pregatesc discuri si tricouri pentru sectorul merchandising si apoi sa pun in ordine toate foile…

Bine ca am luat la pachet papa pentru mama. De La Copac, evident 😀

Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

Experienta muzicala Stuttgart

Tocmai m-am uitat pe cateva filmari mici de la concertul de la Stuttgart. Plus cateva fotografii. Ca de obicei cand vine vorba de lucruri bune…probabil imi voi da seama peste vreo 2 luni ca plecarea mea muzicala chiar s-a intamplat. Si atunci voi citi ce scriu acum.

Haideti sa va povestesc cum a fost, in linii mari! Inceputul l-am mai descris aici pe blog. Despre invitatie si motivul intamparii puteti citi AICI. Trimit gand bun catre Irina Constantin pentru agitatia din ziua de dinaintea plecarii. Continuarea e acum 🙂

Stuttgart ne-a primit cu vreme calduta, un pic de nor si cu organizatorul evenimentului la aeroport. Florin Zaheu ne-a asistat in toata perioada si s-a implicat in toate administrativele, de la gasit solutii la inchiriat echipamente si dat de veste despre eveniment. Sper ca la ora aceasta, cand scriu, se odihneste binemeritat dupa toata agitatia datorata intregii aniversarii a celor 10 ani de Forum German- Roman (si seriei de evenimente cuprinse in aceasta perioada).

Am aterizat mai tarziu decat ora estimata si ne-am oprit la o bere germana cat sa treaca un pic si traficul cel mare. Iata-ne obositi dupa calatoria de 8 ore (prin Istanbul) si cu bateriile un pic pe zero 🙂

Stuttgart Alina Manole aterizarea

Prima seara a insemnat somn. Hotel, cazare, o cina rapida si…somn. Dimineata eram toti ca noi 🙂 Si, pentru ca pana la 2 aveam program de voie, ne-am plimbat ore bune, fiecare in ritmul lui, prin Stuttgart. Iata punctul de start 🙂

Frumos tare orasul, cu un soi de liniste, cu verde plin, cu primavara in toate si cu Soare, desi prognoza anuntase altceva! A fost bucurie! Au trecut 4-5 ore aproape pe nestiute. Am revenit apoi la hotel (o priveliste superba de la ultimul etaj si acces la terasa comuna mare, amenajata pentru fumat) si au inceput pregatirile: pe de o parte cele tehnice, pe de alta parte…ale mele. Cresteau emotiile de la ora la ora. Cu bagajul pregatit, hainele toate de scena impachetate…la 6 eram la Laboratorium.

Alina Manole 17.04.2015 Stuttgart (1)

Proba de sunet. Au mers toate bine. Am intrebat la un moment dat daca nu cumva ar trebui sa vorbesc si in romana si in engleza. Mi s-a spus “nu”. Mai tarziu am inteles de ce. Publicul incepea sa vina. Am cunoscut-o si pe Andreea Dinca, reprezentata ICR Berlin, cu care dialogam de cam doua luni deja prin e-mail. Venise, impreuna cu colega ei Alexandra, drum lung. Emotiile devenisera fluturi.

Am inceput la 8:30. Doua seturi.

Si a fost magic.

Eram…Acasa. Nu in Germania. Cantam cantecele scrise in limba romana. Si vorbitorii de limba romana traduceau insotitorilor germani fragmente de prezentare sau versuri. Am inteles de ce nu trebuia sa “ma” traduc in engleza. Si fiecare acord era insotit de o reactie, fiecare solo de pian sau de tobe, fiecare joaca. A fost liniste, s-a strigat tare “daca poti” si “eu pot”, au venit si piticii mai aproape …din a doua intrebare, am ras, am primit flori, am plans la final, dupa “Trezeste-ma” de la bis. Apauzele nu se mai terminau. Am incercat sa cuprind cu privirea pe fiecare. Ca sufletul era deja peste tot Stuttgart-ul.

Am cunoscut oameni frumosi. Au venit la noi, ne-au vorbit despre noi si ce au simtit ascultandu-ne. O doamna foarte frumoasa mi-a spus ca fiul ei din America i-a recomandat concertul nostru din Germania. O alta doamna, nevorbitoare de limba romana, a dus mana la ureche si apoi la inima. A vorbit in cea mai frumoasa limba internationala pentru cantecul meu.

Na, uite ca acum iar m-am emotionat…si zambesc printre matase de apa.

Dupa concert am papat ceva, am mai baut o bere “de dupa” si ne-am dus la somn rapid, ca aveam drum lung sambata.

N-as mai fi plecat…dar ziua drumului catre casa a inceput frumos, cu targ de sambata langa catedrala, prin care am dat roata o data, de doua ori, de trei ori… Nu, nu mi-am cumparat nimic. Le-as fi luat pe toate. Dar e o fericire de a vedea tot si de a nu sparge cu nimic bucuria ochilor. Asta e alt pitic 🙂

Zborul a ajuns tarziu, mai tarziu decat trebuia, cu pilot care a recuperat intarzierea mare facand o coborare de-am zis ca e picaj. Despre Turkish Airlines insa…altadata. 🙂

Ieri (duminica) am dormit muult si de fiecare data cand deschideam ochii ma gandeam la verdele german si la calmul altfel al orasului in care am cantat. Am cantat deja? S-a terminat? Mai visez un pic 🙂

Plecaciune si drag tuturor!

 

Moment de respiro

alina

Sunt primele momente de respiro de pe 21 februarie incoace. Si nu indraznesc sa respir prea adanc pentru ca maine… 🙂

O radiografie a turneului arata cam asa: drumuri in 2 anotimpuri, iarna si primavara, intre ninsori, soare, ploi sau gri. Situatii surprinzatoare, oameni noi, experiente inedite. Cred ca a fost cel mai incarcat turneu de pana acum.

Sa le luam pe rand:

Brasov – schimbare de loc in aproape ultimul moment, de bun augur as spune intrucat intalnirea cu Tipografia a fost frumoasa-foc. Sufragerie cu dichis, ceaiuri, ciocolate si vin, cu o gazda pe gustul meu. Apoi un rasfat culinar de dupa concert cand ne-a gatit Chef Kusak bunatati cat sa uitam de alte contexte mai putin favorabile.

Targu Secuiesc – surpriza de a fi primii artisti romani care au cantat in Cafe Jazz si de a primi si vizita a doi prieteni de la Miercurea Ciuc. E minunat ca, la final, sa auzi ca povestea iubirilor reale a placut mai mult decat te asteptai unui public nou-nou-nou. O gazduire impecabila si bunatati specific unguresti cum nu am papat niciodata…yummy! (nu, nu ma intrebati de dieta, n-a fost cazul…)

Piatra-Neamt – aici am public care creste cu mine sau parinti suficient de nebuni in public de-i invata toate piesele. Inclusiv “Sper sa nu”, “Mai bine ia-l tu”, “Trezeste-ma”. Cu alte cuvinte, adulti superbi si copiii lor in fata scenei, atenti sau cantatori, dupa cum le place. Cristi, gazda noastra, cu toate altele pe care le-a avut pe cap…impecabil! Ninsoare in toata regula si un alb imaculat de dimineata.

Botosani – nu stiu cum ne-am “lipit” anul trecut, dar legatura cu Lucian, Dana si Gelu (chiar daca aflat mai departe de tara) pare una veche, de parca ne-am cunoaste de veacuri. Mi-ar fi placut sa stam mai mult dupa concert dar in turneu suntem cuminti si ne dozam energiile. Ca si data trecuta, publicul a fost cumiiiinte, cu reactii de teatru. Plecaciune!

Roman – ei…aici ma voi opri mai mult pentru ca a fost pentru prima data cand am cantat in orasul copilariei mele. Cate emotii…nu mai spun! Drumul pana la Roman a fost incarcat cu doua incidente (degete prinse in usa de microbuz si microbuz cu foc la subtioara si pompieri la pachet), de chiar ma simteam ca o “manole” (Ana de data asta) cu destinatie presarata de aventuri. Recunosc, cum am cantat la Roman nu am mai cantat nicaieri. Nici nu stiam ca pot 😀 Mama in public, undeva sus, acasa la ea de data asta…fluturas emotionat la randu-i. Prieteni, colegi pe care nu i-am vazut de 20 de ani, profesorul meu de matematica (profesorul meu de matematica?! ioi!!! ), vecini de copilarie sau de casa, cunoscuti…si lista aceasta am completat-o de fapt dupa concert vazand poze, caci in seara aceea nu vedeam mai nimic. Recunosc, m-am ascuns un pic dupa concert (adica m-am asezat la o masa) ca nu ma mai tineau genunchii. Si au mai venit si prieteni de la Bacau/Piatra Neamt cu flori. Pai sa nu ti se para o poveste totul? 🙂

Iasi – Underground mi s-a parut mare initial si ma gandeam cum voi acoperi eu cu ochii tot aerul. Ei bine…nu e cand sunt pline de energii bune si oameni faini si masute simpatice si zambete si joaca si flori si cadouri. Si iara m-am simtit ca in sufragerie 🙂 Plus Lili, gazda atenta si femeie faina, cum sunt toate moldovencele oricum (ma laud si eu contextual asa…) 🙂 Inca nu are tot Iasiul discuri, m-am convins dupa numarul de autografe, cel mai mare din tot turneul 🙂

Apoi drumul meu, cu alt microbuz inchiriat, chemat sa ia scule si pe mine, Iasi – Bucuresti via Braila din motive administrative, drum fara somn, la capatul caruia am picat monumental pret de doua ore dupa care a inceput iarasi iuresul.

Astazi, de ziua lui, Adi Flautistu a venit la repetitie. 🙂 Mandra mai sunt de el si de toti oamenii cu care cant! Am facut impreuna un album fain! 🙂 Nominalizarea lui la “albumul anului” in cadrul Galei RRA ne bucura tare mult.

Maine-i joi si ne aniversam. Pe scena, impreuna cu noi, va fi si Ovidiu Condrea, tobosarul alaturi de care in ultimii ani am tot facut mii de km de drumuri muzicale 🙂

Acum ma bucur de momentul asta de respiro. Cand am intrat luni in casuta am avut senzatia ca sunt la alt hotel, inca unul, cu inca o camera in care trebuie sa imi ordonez toate pentru concertul de seara. A durat 1 secunda dar a fost indeajuns sa apara Dodo si sa imi dau seama ca sunt in Bucuresti. Vine el timpul sa ma asez. E suficient un prim ceai cu prietenii, dar pana atunci mai am un pic de tras ca nu-i gata bucataria si inca nu am cumparat frigider sa tin prajiturile (de dieta) la rece 😀

Mi-era dor si de blog.

Dor de soare

alina manole

Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vremea asta care imi apasa capul si cu medicamente si fara? Cu senzatia ca am tot timpul ceva de facut in conditiile in care fac tot timpul cate ceva? 🙂 Si nu doar “cate ceva” ci munci sustinute…

De doua zile nu am timp de Sir Clap*. Am stat cu nasul in hartii, in acte, in mailuri, programari, psd-uri (fara legatura politica, e doar un tip de fisier), planuri, ganduri. Astazi i-am promis ca stam impreuna macar 2 ore. Cica nu ma crede. de inteles pentru cat de ne-artist am fost zilele astea. Si o sa mai fiu pentru ca e nevoie de resurse pentru a genera alte jucarii. De exemplu….intrebarea mare a zilei de azi e legata de reeditarea albumului “fericirea de Luni”. Nu prea mai am discuri, mai sunt cateva prin librariile Carturesti din tara, cateva la Niche Records si alte cateva intr-o cutie la domiciliu. Mai este planul cartii de povesti unde parca astept un “ceva” sau o “ceva” ca sa fac pasi inainte. Nu stiu nici eu ce. Nu stiu de unde. Si nu e vorba doar de a gasi un sponsor pentru o jucarie…

Mi-e dor sa plec la drum. Da’ rau! Atunci n-ar mai conta nici ca ploua, nici ca e gri, ar fi drumul si atat…ce bucurie! As pleca si maine daca nu ar fi inca lucruri de rezolvat.

Cu ce am inceput? Cu migrena sau cu vremea? Nu recitesc. Un amestec.

M-am indragostit duminica de un calut. O stiam (ca e fata) de sambata. Ii stiam, ca-s doi, dar…Thea s-a lipit de inima. Mi-a fost frica sa pun mana pe ea si sa o mangai fara sa fie stapana langa mine. Am trait emotii incomparabile. Fantastic si atat!

(pentru cateva secunde a fost liniste in tampla…ce bine e cand e asa! pacat ca au fost putine)

Pe 6 februarie cantam in Bucuresti. Concert-“standard Manole” (nu eu am zis asta, asa i se spune!) , adica imi iau chitara, ne adunam pe scena mai multi si mai frumosi si dam drumul povestii. Si cantam si despre pitici. Si despre iubiri “asa si-asa”. La Stuf. Link aici cu toate cele. Ar fi dragut sa mai ramenti si dupa concert ca e muzica faina. Si se poate dansa! Hm…

La Joia Pacatosilor de vinerea trecuta a fost asa…cumva…de bine pentru personaje. Cineva care nu mai vazuse spectacolul de la inceputul anului trecut mi-a spus ca tot ce tine de concept s-a cristalizat si ca da, acum e si mai bun decat anul trecut. Cresc! E bine! 🙂 Cum se pare ca cerere exista in continuare pentru “Joia” am rezervat o data si pentru februarie. O data cu schepsis (asa se scrie?!) 🙂 Cum insa fumatorii se simt discriminati … locul intamplarii s-ar putea sa fie, tot in Bucuresti, intr-un club unde se poate si fuma. Adica pot sa si fumez pe scena. Face parte din personaj, credeti-ma!

Vreau soare! Asa-i ca vreti si voi?

*Sir Clap este cadoul meu de Craciun 2014. Mi l-am dorit atat de multi ani incat m-am bucurat mult cand a venit acasa la mine 🙂 E un “clasic”, un elegant Korg de 88…

 sir clap

 

Interioare de turneu

alina-manole-ceai

6 concerte in 6 zile. fara pauza. de ce sa fie pauza? era vorba de 6 concerte nu de 12. la 10 de fapt as negocia o zi libera. pana atunci, au fost 6 zile si 6 orase diferite. fiecare cu piticul propriu. daca as fi avut timp, as fi scris dupa fiecare concert. despre oamenii care au venit in cluburi si care s-au comportat ca la teatru. adica mi-au daruit liniste si atentie. sper ca ce am oferit la schimb a fost pe masura gestului lor. am primit flori, daruri, zambete, imbratisari, povesti. am cunoscut si personal oameni stiuti doar de pe facebook. am calatorit 1200 de kilometri printr-o toamna minunata, aurie. a fost frig si soare in acelasi timp.

Sibiu – orasul meu de catifea…m-a primit cu bratele deschise si am cantat la unison multe dintre piese…

Cluj-Napoca – energie multa si nu stiam cum sa ma impart cu totul, de tot…

Baia Mare – mai calda decat anul trecut si cu pitici destui…

Zalau – surpriza unui loc atat de plin si de atent…

Brasov – cald de sufragerie de acasa…

Bucuresti – atatea chipuri noi sau demult nevazute…

in rest…bucatarie de turneu. cu foarte bune, cu mai putin placute. cu surprize frumoase. cu stress. cu bagaje desfacute si impachetate la loc in aceeasi zi pentru ca dimineata si cafeaua plecarii spre alt loc sa fie mai line. cu mic-dejun la pat sau o vorba tarzie despre muzica. cu artificii sau cu revederi. cu spanac pregatit cum trebuie sau supa crema de legume geniala. cu geaca de iarna si nas in soare. cu ora de trezire si ora de somn. cu muzica. cu oamenii de langa mine – cvartet frumos de calatorie.

vinerea aceasta…peste 2 zile adica…am din nou concert in Bucuresti. se deschide un club nou: Cotton Club. e in pasajul Palatului Telefoanelor. pe Calea Victoriei 50. asta daca am inteles eu bine. si cred ca da 🙂 concertul nostru va fi atipic in ecuatia evenimentelor organizate. sunt bune si exceptiile din cand in cand. fiind vorba despre o deschidere de club, intrarea este libera 🙂

va fi ultimul concert pana…oho…departe!  am ceva in minte, o schema intreaga. eu si piticii mei care se joaca. si mai am de gand sa fac una sau alta…inca nu le spun pentru ca in ultima vreme ori nu mi-a iesit cate o idee, ori am stat dupa altii, ori am intalnit cate un gica-contra care a zis nu la orice. tot de capul meu le voi face insa…ca de obicei 🙂

si cum intotdeauna o iau in pasi mici, intai trebuie sa rezolv migrena. e a doua zi. am scos-o si pe strazi, m-a lasat cat sa rezolv treburile, apoi a revenit, sacaitoare si neplacuta.

ii mai dau niste poze la care sa se uite. de la Sibiu si Cluj de exemplu 🙂

bagajesc…

linii si becuri

astazi au intarziat cumva toate. si repetitia, si drumurile, si cheful.

evident, si bagajele. trebuiau sa fie gata demult.

problema este insa ca plec pentru 5 zile si 3 evenimente, fiecare dintre ele (si zile si intamplari) avand desfasurare diferita. asta inseamna si haine “civile” si de scena, si accesorii, si tot felul de gadget-uri. plus laptoapa. draga de ea, ocupa cel mai putin loc…

teoretic sunt un om cumpatat cand vine vorba de haine. practic nu-mi iese. si tot practic am marea problema cu sosetele. stiti ca se ascund de obicei. la mine nu, le place sa stea cuminti dar…nu in pereche. lucrul asta mi se trage demult, de cand mi-am dat seama ca o soseta de un fel si alta de alt fel ma scapa din momente mai…triste. prietenii mei s-au obisnuit, sunt in regula, dar cand calatoresc incerc sa stau cuminte…. 🙂

…sau poate doar mie mi se pare ca arata haios?! 🙂

sosete

una peste alta, s-au adunat: un troller, o geanta medie, o geanta mica, un rucsac. plus geanta mica cu cd-uri “dragoste in 3”. se mai adauga 2 cutii cu albumul nou (aici e mai usor ca sunt sigilate). plus chitara. plus scaun rosu. mai iau hartii, carti (mi-am luat azi o carte al carei titlu m-a facut sa zambesc)….plus rochii pe umerase. da, noroc ca maine am ajutoare, sper sa fie si loc…

plecarea e acusi. emotii de toate felurile. unele mai putin placute. altele dintre cele mai frumoase. am vrut sa adaug: “nimic special in asta, un mix de vara obisnuit“. da’ parca nu pot. 🙂 stiu exact de ce si pentru ce sunt fiecare dintre emotii. si uneori as vrea sa mi le ia cineva pe toate si sa-mi spuna “va fi bine” .

pfuuui! am de inchis fermoarele. gentilor. cutiilor :)) fug!

 

Jumatate-marti

din saptamana in saptamana, asa mai resusesc sa scriu si pe blog. sarbatorile de Pasti au trecut relativ usor (poftele mele fata in fata cu dieta…hm…nu m-am putut abtine de la cozonac deloc! 🙂 ), cu ceva probleme de sanatate care m-au destabilizat moderat (doar 2 zile adica), apoi a venit din nou “uichend”-ul, cu plecarea renului mic si spectacolul de duminica. despre acesta din urma port vorbe frumoase, intrucat am cantat in companie selecta si programul a fost respectat. programul de recitaluri 🙂

una dintre “jucariile” pe care le-am pregatit impreuna cu organizatorii si echipa tehnica a fost integrarea in una dintre piese (“fix in seara asta”) a fragmentului de mai jos. am avut emotii pana la cer. ii multumesc Andei Pittis ca m-a “certat” inainte sa vada, sa auda…

intr-un fel pot sa spun ca cel mai frumos invitat al oricarui artist cantator al serii de duminica a fost Florian Pittis. cei care au fost acolo au simtit asta. cei care au fost mai departe pot intelege. iata una dintre fotografiile de final… (foto: Sorin Andrei)

am ajuns acasa, dupa ziua lunga a spectacolului, cu dorinta de liniste, pe dinauntru si pe dinafara.

saptamana aceasta e saptamana de dead-line-uri. contracte, facturi, drumuri, plati. artistul e lasat iarasi cu gandul la chitara. placile de faianta din bucatarie, telefonul, e-amilul, folderele toate sunt incarcate de idei, planuri, calendare. nu mai e mult pana pe 2 iunie…pana LUNI, 2 iunie 🙂

multumesc celor care au cumparat deja bilete. le multumesc si celor care se vor grabi sa cumpare, dat fiind faptul ca prea multe bilete nu mai sunt 🙂 linkul unde puteti comanda bilete pe care sa le tipariti acasa sau pe care sa le asteptati prin curier este ACESTA

e jumatate-marti trecuta. am decis sa plec zilele urmatoare in Vama. am nevoie de o schimbare de decor. imi voi lua cu mine laptoapa, hartiile, dead-line-urile si voi lucra in alta parte decat Bucuresti. poate voi dormi altfel, pentru ca in ultimele zile am cosmaruri ciudate. probabil e universul care vrea sa-mi spuna sa o iau mai usurel… 🙂

ma doare capul, s-a ascuns intre timp si soarele, gata pauza de blog…mai pun o piesa si revin la piesele mele care usor-usor se construiesc in atelierul lui Victor 🙂