Posted on

22 august – Zi de filmare

Cadru pre-filmare videoclip Alina Manole
Cadru pre-filmare videoclip

…si dupa toate cele intamplate, tot mai am cativa stropi de energie. Ziua asta parca nu a fost a mea, ci din viata mea. 😀 (Asta a fost o sinapsa cam lunga, i-am scris doar concluzia si suna cumva ciudat 😀 )

Pe scurt, ca sa conserv un pic si pentru Dodo si somn, iata povestea zilei de 22 august (de altfel…o zi de referinta). Debutul zilei a insemnat peripetii mai putin placute si o stare de rau numai buna de urcat pe pereti. Noroc cu prietenii care s-au mobilizat exemplar si mi-au adus si zambet si medicamente si calm, astfel incat, dupa primele medicamente ingerate, sa devin eligibila pentru filmare.

Am plecat de acasa cu putine bagaje La studio ma asteptau Teddy, Marius si Diana, unde primii doi au fost responsabili de scule, tehnici, lumini, umbre, filmare si vor face jucaria video finala, iar Diana a fost miracolul confortului nostru, facand drumuri, mai multe decat credea, cu ceai, cafea si caldura.

Amenajarea spatiului de filmare a insemnat efort fizic. Cu asta a inceput echipa de filmare, ca sa-i faca pe plac nebunei (recunosc public din 2000, nu mai e secret). S-au imbibat de praf suficient cat sa injure tihnit in gandul lor, dar n-au recunoscut deloc si, cumva, s-au prefacut ca au si uitat pana cand ne-am apucat de treaba.

Dupa machiajul de rigoare si aranjatul parului care parea plecat in vacanta sau la farmacie…am inceput treaba aceea…adevarata. (A! Asta-noapte pe la 3 dimineata faceam decupaje din hartie pentru agatat de tavan. Baietii au ales din taieturile mele asimetrice, le-am luat pe toate acasa, inclusiv norul lui Marius (un decupaj care a atras vantul, efect natural….veti vedea!) 🙂 si le voi agata de tavanul din dormitor!)

Mi-a fost frig, desigur. Mi-au inghetat picioarele. Am amortit pe scaun fara sa imi misc pozitia. Dar stiti ce frumos a fost?! Un geam deschis, vant in plete, nor si fluture de hartie jucandu-se deasupra, un calm aparte si o lumina…o lumina cumva. (Nu ma pot abtine: calmul o fi fost de la medicamente?! 😀 )

Plan general, close-up, detalii, mainile mele care trebuiau (da, trebuiau) se se miste putin, aproape deloc. Ca sa nu tulburam calmul acela al povestii despre care va voi spune mai aproape de lansarea videoclipului. “Atentie!…actiune!” Si piesa ruland in fundal, eu atenta sa repet versurile si de fapt cantand, ca altfel nu iese aerul si emotia.

Palme ude. Stomac in gat. Un puseu de puls despre care nu am spus nimanui. Bucurie. Bucurie mare ca fac lucruri sa se intample cu cei mai potriviti oameni ai zilei. De asta cred ca spuneam la inceput ca aceasta nu a fost o zi a mea, ci din viata mea.

Multumesc Diana, Marius, Teddy! 🙂

Acum sunt acasa, mai e 1 minut din 22 august si pe masura ce-am scris m-am mai incarcat un pic. Cat sa spun Somn usor…!

Alina Manole

 

Posted on

Cadru cu cadru

In surdina: Little Milton – You’re Givin’ Me The Blues

Pe cer, desi n-o vad de aici, Luna plina. Da’ stiu eu ca e acolo, dodoloata si luminoasa. O gaza verde m-a intepat de umar mai devreme si inca mai simt durerea mica si sfredelitoare. Si era mica nazbatia cu aripi. Migrena a cedat acum pe seara. Plinul de Luna e si plin de dureri de cap uneori. Asa cum plinul de inima e datator, la randul lui, de dureri de minte.

Tigara arde de una singura in scrumiera. Ca si celelalte de mai devreme. Am pus scrumiera peste mana. Mi-e lene s-o mut.

Stau cu un picior pe scaun si, culmea, Dodo nu-i pe papuc. A plecat sa doarma pe balcon, ca acolo se vede luna. Ce-i pasa?! Eu raman conectata la muzica si priza.  Mi-am pus si castile ca sa nu deranjez vecinii.

In casti acum: Count Basie & Sarah Vaughan – Little Man You’ve Had A Busy Day

Alta tigara, ca cea dinainte a cedat de una singura. Imi zboara gandul la niste luni pline vazute in fel de fel de contexte. Am film numai cu asta acum inaintea ochilor. Imaginati-va cadru dupa cadru fotografii de Luna facute cu ochii mei. La mare, la munte, aici, aiurea.

Am cel putin 4 (da, patru) pe care le-as repeta. Am cel putin una care ma face si acum sa rad. Am cel putin una de argint. Am una pe care o ignor acum. Da, nu mi-am pierdut bunele obiceiuri: stiu sa dau cadre la o parte, in propriul meu film cu planeta asta imposibila.

In casti acum: Dominick Farinacci – Dawn Of Goodbye

Mai mult ascult muzica dintre urechi decat scriu.

Am oricum o noapte intreaga la dispozitie. Ca Luna-i mare si plina-plina-cea-mai-plina pe la 5, ora din dimineata la care copacul spre care dau ferestrele mele invie de pasari, care mai de care mai cantatoare. Iar cand ma voi satura de ascultat, o sa mai citesc niste scrisori pe care le tot ignor, doar-doar gasesc acolo inca un cadru pentru filmul de data viitoare.

In casti: Gary Burton – Born To Be Blue

filme-si-cafea

 

Posted on

soare-n ochi

frig ca dracu. gheata pe trotuare pentru ca a crezut lumea ca ultima zapada se va pierde la fel ca si penultima.

in schimb… un pic de soare ca-mi lumineata ochii de dimineata. eu care nu ma trezesc prea dimineata pentru ca-mi permit sa lucrez pana la 4 in noapte, acum fac ochi la 9, 9 si-un pic. nu am draperii la geamurile mari de la dormitor si nici n-o sa-mi pun vreodata pentru ca senzatia de cald si lumina nu poate fi egalata de nimic. mi se strecoara inauntru soarele ceva de speriat si ma trezesc mai blanda si mai linistita. imi beau ceaiul cu zambet.

in curand vor incepe sa apara si norii si cum stau suuuus de tot o sa impart ceaiul cu povestile.

gata! am avut si un drum fain azi cu vesti frumoase care parca-s despre mine, acum e timpul de muncit.

cu toata oboseala, mi-e soare azi

p.s. la 4 si jumatate, pe tvr cultural, barfesc subiectiv si pe fatza niste colegi de breasla muzicala 😀  si pentru ca  si clarei ii place sa se joace, nu apare doar alina manole in cadru….apare si piticu!!!!! nu mai tin minte nimic din ce-am zis si cat de corect m-am exprimat, aveam dureri de masele de 3 zile si pulsam cu tot creierul.  am furnizat si scuza, da?!