Chelner de caritate – 17 mai

Sambata, 17 mai, daca vreti sa mergeti sa beti un ceai si sa papati niste bunatati, puteti sa o faceti mergand la AristoCats Bistro. De la ora 11:00. Puteti sa mergeti si de la 3 dupa-amiaza ca sa participati la campionatul de whist. Sau dupa 7 ca sa ascultati si muzica live. Iesiti din casa, da?! 🙂

Veti fi serviti de membrii Leo Bucharest Sunshine. Nu veti fi serviti de oricine, va garantez! 🙂  Ce conteaza este ca voi sa va rasfatati si apoi, cand veti achita nota, sa lasati un tips cat puteti voi de mare pentru ca Asociatia Romana de Hemofilie sa stranga cat mai multi bani.

Este un eveniment caritabil, ajuns la a 3-a editie. Puteti sa faceti si rezervare la 0758900582 ca sa fiti siguri ca aveti loc, dar puteti merge pur si simplu pentru ca sigur exista loc pentru oamenii buni.

Mai multe informatii pe pagina de facebook a evenimentului

chelner de caritate

pachetul de acasa

in primul an de facultate (si asta, desi nu pare, a fost acum foarte multi ani 🙂 ) mama imi trimitea pachete in modul clasic al acelei vremi: la locomotiva. se plasa pachetul mecanicului, cu nume si prenumele destinatarului, destinatarul mergea in gara si se cocosa de snitele, parjoale si altele similare. cei aproape 400 de km ai calatoriei se impachetau si ei cumva in bagajul cu bunatati. studentul de camin avea bucuria de a manca normal…cat de cat 🙂

din anul 2, angajata in campul muncii, resursele au devenit mai accesibile si pachetul s-a intamplat eventual cu mama la purtator, ca doar inchiriasem deja o garsoniera…

apoi vizitele ei, de sarbatori, cu tot felul de bunatati, de cele mai multe ori pregatite la bucuresti…

acum vreo saptamana m-a sunat emotionata toata. se apucase sa faca ordine in scrisori. mi-a citit la telefon una dintre scrisorile mele dedicate ei cu ocazia zilei de nastere. avea 38 de ani, era putin mai mare decat mine acum si primea scrisoare de la alina de-atunci, care avea 8 ani si ii spunea “te iubesc” cu argumente “serioase”…

astazi mi-a trimis pachet cu bunatati. nu cu trenul ci cu niste prieteni. preventiv mi-a facut ce nu am eu rabdare sa fac: sarmale in frunze de vita-de-vie, tarta cu visine…

ma simt ca in anul 1 de facultate. si la fel de copil ca in urma cu 20 si ceva de ani.

nu vreau sa ma intorc la niciuna dintre varste, dar as vrea uneori ca mama mea sa redevina tanara, la fel de tanara ca atunci cand ii scriam scrisori si i le puneam in posta, ca si cand as fi fost deja plecata de acasa.

iarasi am ape in ochi

sa va traiasca parintii in sanatate!

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!