Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626
foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii  “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

trei lansari de toamna

cum pe facebook se gasesc toate, am citit astazi despre trei lansari ce urmeaza sa aiba loc in aceasta toamna, de poezie si muzica ce merita sa fie anuntate corespunzator.

pe 12 octombrie…ma oftic! e una dintre lansarile la care mi-as dori sa pot ajunge numai ca nu voi reusi, din motive obiective. noroc ca pe contul de facebook al poetului se afla mostre cu care ma delectez de o vreme, asta pana voi ajunge si eu in posesia volumului. Marius Tuca e numele poetului, il stiti, ati auzit de el 🙂 iar in contextul acesta in care vorbesc despre lansarea unui volum de poeme, va recomand sa-l cititi. e urban-romantic, pe gustul femeilor cu siguranta, cu lectii implicite de curtare pentru barbati 🙂 lansarea va avea loc la ora 18,00 la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu.

pe 17 octombrie, Ovidiu Mihailescu face pachet de lansare, carte si album. Ovidiu nu-si poate stapani nici poetul, nici cantaretul si iese o combinatie fericita pentru audienta. poemele lui Ovidiu imi sunt cunoscute demult si imi plac, el stie asta tot demult si nu, nu mi-am schimbat opinia. “Cantece de trecut puntea” se numeste volumul de poeme. albumul se numeste “O lume de vis” si contine, conforma prezentarii, “15 hit-uri internationale” reinterpretate (banuiesc ca si traduse in limba romana de Ovidiu). lansarea va avea loc la ora 19:00, in clubul Spice din Bucuresti (amintiri frumoase pentru revenirea mea pe scena am si datorita lui Ovidiu si acestui loc)

pe 21 octombrie, Maria Gheorghiu lanseaza oficial-de-Bucuresti albumul “De 20 de ani Om Bun”. albumul contine si piese noi si piese care s-au scris si care au aparut de-a lungul timpului in interpretarea Mariei. am scris “lansarea oficial-de-Bucuresti” pentru ca in vara aceasta, la Folk You! Florian Pittis a avut loc o intalnire cu publicul pentru acest nou material discografic. tin minte emotiile Mariei referitoare la albumul pe care il astepta in Vama: “oare cum a iesit?”, “oare tiparul e in regula?”, “oare ajunge la timp?”. aceste emotii din bucataria muzicala sunt grozave! 🙂 lansarea va avea loc la Teatrul Excelsior, de la ora 19:00

si pentru ca nu ma pot abtine…voi scrie aici una din poemele lui Marius Tuca pe care le-am citit de curand: “Pe tine te”

“Atât de mult
Pe tine te,
Pe nemâncate,
Înainte de orice,
De toate,
În şoapte,
Atât de mult
Pe tine te,
Pe neştiute,
Pe nevăzute,
Din câte
Şi mai câte,
Atât de mult
Pe tine te,
Ca un semn de carte
Între Venus şi Marte
Fără gravitate
Cu Gmare şi păcate,
Atât de mult
Pe tine te,
Cu mere coapte
Noapte de noapte
Fără număr,
Pe tine te.”

Festivalul national de arte pentru liceeni Florian Pittis

am preluat si transcriu mai jos comunicatul 🙂

Consiliul Elevilor Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi Trupa de teatru AS, în parteneriat cu Teatrul Lucia Sturdza Bulandra organizează a cincea ediţie a Festivalului naţional de arte pentru liceeni “Florian Pittiş”, un concurs dedicat exclusiv trupelor de liceeni care iubesc teatrul şi muzica.

În cadrul festivalului s-au înscris peste 30 de trupe de teatru şi muzică din liceele din ţară, iar în urma selecţiei au rămas în concurs cele mai bune spectacole şi piese. Finala festivalului are loc la Sala “Liviu Ciulei” a Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra” în următoarele zile, începând cu orele 19:00:

– luni, 7 mai – secţiunea muzică
– marţi, 8 mai – secţiunea teatru.

Miercuri, 9 mai are loc gala şi festivitatea de premiere, în cadrul căreia Marius Baţu şi Alina Manole susţin un recital în memoria lui Florian Pittiş.

În cadrul secţiunii muzicale, juriul care evaluează prestaţiile concurenţilor este format din: Virgil Ianţu şi Berti Barbera, iar în cadrul secţiunii teatru: Nicu Alifantis şi Virgil Ianţu. Preşedintele juriului este prof. Victor Ioan Nicolae – director al Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr”, iar Preşedintele de onoare este Anda Pittiş.

Nu stiu ce repere au liceenii de astazi. Pe ale mele le tin minte clar. Regretul care ma va urmari multa vreme in ceea ce priveste lumea muzicala este acela ca nu am apucat sa-i strang mana lui Florian Pittis….desi stiu ca daca nu ar fi fost niciun context confortabil timidei de mine as fi stat intr-un colt, macar sa-l vad de aproape. Nu voi scapa niciodata de senzatia de libertate si nonconformism si intelepciune pe care o aveam si atunci cand il ascultam pe Florian Pittis si pe care o am si acum, cand ma poarta gandul. Ca o unda de racoare, facuta din aer bun si curat.

Sunt bucuroasa ca am cunoscut-o pe Anda, careia nu pot decat sa-i multumesc de apropiere si mana intinsa. Si, Anda, sa stii ca voi recunoaste acum ca anul trecut cand vorbeam pentru prima oara pe mal de mare imi tremurau picioarele si mi se parea ca-s mai mica cu 30 de cm 🙂 Multumesc!

oscar si tanti roz

“oscar si tanti roz” a fost una dintre cartile pe care le-am citit in vama veche. cu imprumut de la prietena mea. ma prevenise ca o sa stau cu nasul in batista si nu am rezistat provocarii.

“oscar si tanti roz” – piesa de teatru – am evitat-o luni de zile. impresia lasata de carte era puternica si dupa ceva ani de la lectura. am spus ca trebuie sa imi gasesc o stare potrivita ca sa pot sa vad piesa, cu atat mai mult cu cat Oana Pellea… Cu atat mai mult cu cat Ea.

in timp am tot primit invitatii, un bilet in plus, la un moment dat nu mai erau bilete. si ieri s-a intamplat iarasi. emilia imi spune fraza magica “am un bilet, vii?”. si cu nurofene luate en-gros am mers.

pentru cititorul de carte, baiatul de 10 ani bolnav de cancer va avea comportament intre varsta reala si varsta bolii si a statului in spital, iar marius manole reuseste sa atinga de multe ori pe parcursul celor 2 ore, filonul anilor crescuti pe repede inainte ai personajului oscar. Oana Pellea nu joaca in piesa…Tanti Roz joaca in piesa, o simti, o vezi, o intelegi, e arhetipala. nimic aici care sa ma surprinda, doar incantarea in fata unei actrite unice. scenografia e potrivita pana la identificare, foarte bine. elementele regizorale se aglomereaza insa in partea a doua si ceva se pierde undeva. unde “ceva” sunt scrisorile lui oscar, cele care, pentru cititorul de carte, sunt cele care dau greutatea si consistenta simbolica a povestii. poate de aceea voi scrie ca pentru cititorul de carte, scenariul pacatuieste in a doua jumatate.

sunt insa constienta ca piesa de teatru nu e lectura de carte. si ca, dincolo de mici observatii, piesa de teatru e  foarte buna in ansamblu si ca am rezonat puternic cu ceea ce s-a intamplat pe scena.

o remarca din timpul vizionarii: cati dintre cei din sala vor sa stie ca exista copiii bolnavi de cancer in spitale pentru care  donatii adunate ca bilete de teatru, ar insemna inca 10 seringi, inca o drena, inca un pansament….

sper sa ii vad la manifestari de caritate.