Posted on

pregatiri, alergatura si muzici

buuun….am zis ca daca nu scriu acum nici nu mai apuc sa fumez si eu linistita o tigara 🙂

zile incarcate, au trecut cu bine, renul mic e vioi, ma bate pe mine la cap cu menu-ul pentru seara de Ajun, cand ne vom aduna prietenii care au fost alaturi de mine in 2012 ca sa … stam, sa ne facem cadouri simbolice si sa bem un pahar de vin alaturi de …turte moldovenesti cu nuca, poale-n brau si alte desfatari de sezon 🙂 anul asta cred ca fiecare trebuie sa pregateasca o colinda, m-am gandit eu mai bine 🙂

vremea nu e atat de urata incat sa nu iesi din casa, lipsa taxiurilor ma cam rupe atunci cand nu pot suplini distantele doar cu metroul, am fost la cateva concerte cat sa acopar toata gama de nevoi de sarbatoare, de la rock la colind, nu am facut toate cumparaturile si mi-e o lene monumentala…

nu prea am inteles ce s-a intamplat cu brazii de anul asta. abia azi am vazut in zona pietei cateva exemplare, chestie care mi se pare un pic ciudatica. a merge la un hypermarket de tip bricostore pt asa ceva mi se pare un prea mare efort. vad eu maine insa, azi merg la inca un concert si acusi fug ca sa am tot timpul de circulat in regula.

asta-noapte, cand ma uitam in lungul bulevardului cu clopotei luminati, am avut senzatia ca tunelul se termina in curand si ca va veni si lumina, acea lumina de care mi-e al naibii de dor 🙂 e si asta un soi de sfarsit al lumii.

am fugiiiit!

Posted on

scutece cu nuca :)

in copilarie nu mancam turte nici sa ma bati. pai cum sa pun gura pe ceva care purta numele popular de “pelincile/scutecele lui hristos”? bleah! fascinant mi se parea ca dincolo de reteta obisnuita (umplutura de nuca si zahar) exista si o alta umplutura, pe care adolescentii consumatori de etnobotanice ar trebui sa o aprecieze mai mult decat pe orice alta buruiana care-i omoara: julfa – un soi de pasta din seminte de canepa (e pentru cunoscatori). fascinanta la varsta aceea mi se parea denumirea, nu consecintele, caci precum scriam mai sus, nu “consumam”.

“copilaria” asta a mea a tinut multi ani…cam pana anul trecut. da, la intalnirile anuale de Ajun intotdeauna au existat turte (mama sa traiasca!) puse la dispozitia prietenilor, care chiar mai plecau si cu pachet acasa, dar eu…nimic! lemn! anul trecut nu stiu ce s-a intamplat si mi s-a deschis apetitul. urmarea e ca anul asta nu le-a mai facut mama, le-am facut eu, le-am insiropat, le-am potrivit corespunzator si de-abia astept sa vina seara de maine seara. bine, le-am si gustat deja, ca sa fiu sigura ca e pe gustul cat mai multora dintre cei care vor fi pe aici la intalnirea 2011 🙂 (mint! toti cei din casa le-am “gustat”… 😀 )

in alta ordine de idei, nimic nu-i mai frumos decat sa mergi sa cumperi brad cu cel de langa tine. pentru cine traieste prea apasat de viata reala, precizez ca asta nu inseamna doar ales de brad si platit, ci o stare de sarbatoare si liniste, obligatorie pentru perioada asta. ne-am dus, am ales bradut, acum e pe pozitie si maine ii vine randul la facut frumos, pe sunet de colinde (e un post de radio on-line cu “colinde vintage”…adica tot jazzul craciunului ever).

spor la treburi!

Posted on

cutii pe care scrie…

azi l-am despodobit. stiu, destul de tarziu. toate globurile mele rosii s-au adunat in cutie. of. am asa un regret de fiecare data cand nu mai e brad rosu si e zapada afara….mi-e dor si de o soba cu lemne langa care sa ma incalzesc dupa o plimbare cu obrajii in frig. mi-e dor si sa ies din bucuresti, trebuie sa-mi spal retina cumva.

o intrebare tot am din vremea craciunului. unde se duc instalatiile de pom cand se duc?! 🙂 sa explic: mi s-a stricat de ajun instalatia (rosie, evident). dupa cateva zile am cautat alta cand s-au deschis tarabe, magazinase etc. si n-am mai gasit. se uita si lumea la mine ciudat. in cele din urma, plecand mama asa la o plimbare prin cartier, a gasit una rosie simpatica, ultima dintr-un magazinas la fel de simpatic. si totusi…unde disparusera peste noapte instalatiile?! ca de vandut…ma indoiesc ca s-au vandut toate!!!

ma duc sa inchid cutiile. noroc ca pe astea scriu “craciun” si mi-e drag sa le deschid. sa vina decembrie. pana atunci…pandora!

I don’t really wanna understand
Everything in my world
It spoils the fun for me
Come on darling you can take my hand
Blowing kisses in the wind
We’ll fly away in our dreams
From the boxes they’ll put us in

Posted on

Intalnirile de drag

de ani de zile, muulti, seara de Ajun inseamna seara cu prieteni apropiati. ne adunam in fata bradului, cantam,  bem (discret, foarte discret) mancam turtele mamei si alte bunatati (in pofida postului, stiu, sunt o pacatoasa). ne facem cadouri simbolice (anul trecut instituisem un buget, dar a fost in mod brutal si crud incalcat, asa ca m-am lasat de asta), eventual lasam televizorul pe vreun film de sezon si palavragim asa…batraneste. pe langa brad, evident. ca am zis de cadouri: ma panichez cand vine vorba de ele, oricum ar fi ele de mici sau mari. daca nu le va placea simbolul? daca nu-i ok? sfarsesc prin a bananai prin magazine un pic haotic si pe ultima suta de metri “solutionand” problema. nu stiu daca de fiecare data fericit 🙂

teoretic ar trebui sa pregatesc si ceva muzica, numai ca hard-ul laptoapei e full aproape de tot felul de chestii pe care nu mai am timp sa le arhivez ca lumea. de curand ma uitam prin niste fotografii mai vechi si am descoperit inclusiv o petrecere de Craciun, cu Mos cu tot. anul asta m-am transformat in Elf si am adus Mosul mai devreme (cunoscatorii stiu de ce si unde), asa ca ma voi pune doar pe impodobit bradul. plus ale bucatariei, alaturi de mama. Legat de bucatarie, trebuie sa ma laud: muraturile pe care le-am pus anul asta – gogonele, castraveti, gogosari – au iesit absolut geniale!! 🙂 bine, a venit si mama cu un pic de pepene murat (de la lipovenii rusi), singura varianta pentru mine ca sa inghit vreo bucatica de pepene de orice fel.

inca nu-mi gasesc cutia cu “gloabe” de catifea. mai am de sapat prin cutii se pare. problema mea acum e sa nu dau de vreo cutie a pandorei, din cea inchisa bine si sigililata. sper sa am buna inspiratie!

va doresc sa fiti alaturi de cat mai multi dintre cei care conteaza si sa va amintiti cu drag de cei care sunt departe sau prea departe. si sa zambiti si sa fie cald.

vineri va urez oficial! 🙂 pana atunci, doar am mai zis: pregatiri cu spor!

a! vineri noaptea, Psihologul Muzical e la datorie. Andrei Partos nu face pauza, nu ia vacante 🙂