Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2
Casa Eliad cea veche 🙂

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare 🙂

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) 🙂 Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) 🙂 Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi 🙂 Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii 🙂

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru –  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole – Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad 🙂

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic 🙂

Jurnal de album – fila 11

Incerc sa mai adun ce s-a mai intamplat si ce e planificat sa se intample. Tacerile de blog nu-mi prind bine, sunt singurele momene de pauza adevarata. Erau, ca uite de cand n-am mai scris…Nu mai apuc nici sa citesc si asta ma roade, mi-e dor de hartie si de lumile dintre coperti. Ultima data am deschis o carte acum o saptamana si dupa 2 pagini am adormit, cu lumina aprinsa si motanul din dotare la picioare. M-am trezit dupa 2 ore  amortita (sa adormi intr-un cot e o performanta) si m-am mutat in pat fara carte, desi evident nu m-a mai luat somnul si am petrecut cateva ore gandindu-ma la lucrurile care mai sunt de facut.

Vestea buna e ca astazi sunt mai putine lucruri de facut decat saptamana trecuta 🙂

Adica am album dat in lucru, am coperta pentru care am dat BT la tipografie direct ca sa imi pot asuma toate greselile ulterioare ( 🙂 ) , am fost la Neatza de la Antena si avem doua fragmente pe youtube care suna “ca pe disc” desi va pot garanta cei de-acolo cam cum a decurs montarea si demontarea echipamentelor. Preferabil sa ascultati “legat” cele doua fragmente pentru ca am facut o trecere intre piesele pe care nu o veti regasi in concert cu siguranta 😉

In Jurnalul national a aparut cifra exacta a locuitorilor planetei pe care o denumesc Luna patrata 🙂 Pentru cei care doresc sa afle si statistici si povesti de album, articolul este numai bun de lectura AICI

Azi am fost in studioul Adevarul si discursurile politice nu ne-au incurcat prea mult interviul live, maine merg pana la teatru sa mai pregatim una-alta, apoi la repetitie, apoi la eventim, apoi la club unde e eveniment frumos. Pe 26 mai, luni, desigur, va fi intalnirea noastra, a celor care am muncit la acest album, muzicieni, parteneri media, bloggeri, prieteni. Facem audite de album si povestim. Exista cativa invitati speciali, bloggeri care participa la campania initiata de Blogal Initiative, si care vor avea ocazia unei prime auditii. (btw, campania dureaza pana pe 24 mai, asa ca cine vrea sa participe sa dea click frumos aici)

S-au anuntat si castigatorii albumelor oferite prin let’s rock: – Mocanu Catalina, – Popa Dana Maria, – Dusmanu Bogdan

Mai este un concurs in desfasurare care consta in invitatii la lansare pe Foreverfolk. Aici se incheie zona de comentarii si povesti pe 30 mai. Eu zic sa scrieti 🙂

Nu, nu particip la jurizare in niciuna dintre situatii. 🙂

Pregatirea proiectiilor video este in desfasurare. Nu se poate fara ele, mai ales la lansare. Uneori, asa cum stiu mai ales cei din Bucuresti, le ducem cu noi si in spatiile de club.

Inca nu am rochie. Asta e o MAAAREEE problema!!!!!!!!! Nu mai apuc sa ajung in singurul loc unde am descoperit ceva pe gustul meu. Drumurile in Bucuresti sunt uneori prea lungi intre destinatii…Sper ca vineri (imi pun dead-line-uri) sa ajung macar cat sa vad daca si la fata locului exista o solutie. Daca nu, o sa ma mai plang pe facebook despre cat de greu e sa gasestei “acea” rochie, pe gustul tau si pe masura momentului. Am scris “rochie” sau “rochii”? 🙂

Vineri noaptea va dau intalnire la Psihologul Muzical cu Andrei Partos. Pe la 12 si ceva (noaptea, da) incepem sa vorbim. Nu doar despre album, garantez! 🙂

Mai sunt inca bilete. Mai multe decat maine cand, pentru ca am drum la Eventim, sunt delegata de cativa oameni sa le cumpar si lor. Nu inteleg de ce refuza invitatiile 😀 (glumesc, evident ca inteleg ca ma inteleg si asta e fain tare)

Mai sunt destul de multe de facut si (din nou) prea putin timp. Incerc sa nu intru in panica. Apoi ma gandesc ca pentru sufletul meu merita toata agitatia aceasta. Sper sa merite si pentru cei care vor asculta albumul. (pentru cei care nu au cum sa ajunga la lansarea din Bucuresti albumul va fi disponibil la vanzare pe site-ul bestmusic.ro , acolo udne sunt ci celelalte 2+1)

Motan alb trage de mine, la propriu (se catara pe scaun si intinde labuta sa ma faca atenta), sa iau pauza de tot si sa-l alint. Eu pot considera ca m-am alintat scriind pe blog.

Plecaciune si drag!

Bloggeri din toate tarile, avem campanie!

Eu scriu pe scurt despre ce este vorba, iar bloggerii activi sunt invitati sa intre pe Blogal Initiative si sa se inscrie in campania dedicata.

Avem doua piese: Fix in seara asta si De 30 de ani. Ambele vor fi pe albumul Fericirea de Luni. Invitatia campaniei este sa ascultati aceste variante live, cu defectele lor cu tot 🙂 . Sa alegeti una dintre ele care va da o “stare”. Apoi sa scrieti de pe blog, respectand niste reguli minimale, descrise pe pagina campaniei.

Premiile constau in albume. In plus, pentru bloggerii din Bucuresti, exista 5 invitatii la auditia in premiera a albumului, intalnire care va avea loc intr-un loc frumos tare, in cerc restrans, pentru cei care au muncit in ultimele luni la jucaria aceasta 🙂

Iata linkul campaniei: http://blogalinitiative.ro/campanii/piesa-ei-este-povestea-ta

Le multumesc lui Chinezu si echipei Blogal Initiative pentru ca mi-au dat ocazia sa ne adresam unor oameni pe care nu-i cunosc dar ii citesc 🙂

Va anunt inca o data ca s-au pus in vanzare biletele pentru a doua seara de lansare de pe 3 iunie. Pentru 2 iunie nu mai sunt bilete, fapt pentru care va multumesc nespus! 🙂

Mai sunt inca doua concursuri in desfasurare: Pe portalul ForeverFolk (unde aveti de scris o poveste de Luni) si pe Let’s Rock (unde, daca ati cumparat bilet, trebuie sa trimiteti seria biletului si intrati in alta poveste) 🙂

inca un hologramist :)

la un moment dat se incetatenise ideea ca doar cine are album e artist. nu o sa scriu ca nu-i asa, doar voi spune ca holograma este supraestimata cand vine vorba de activitatea unui artist. da, adevarat, holograma arata in “zilele noastre” faptul ca artistul pune bani deoparte si plateste studioul de inregistrari si productia – ma refer aici la artistii independenti, care nu apartin nici unui gen “de masa” nici, implicit, unei “case mai mari”. in plus, holograma trimite acasa la ascultatori si fani piese ingrijit orchestrate si inregistrate in conditii decente.

dar nu, holograma nu substituie nimic din scena si din ascultatorii captivi ai unui performer muzical…

de aseara incoace marius matache a intrat “in randul lumii” muzicale cu un album. asta nu-l face nici mai bun nici mai talentat decat este deja 😀 lansarea a fost la excelsior, loc frumos ca doar e teatru, cu o regie simpatica foc si cu maestru de ceremonii priceput in a mestesugi cuvintele: laurentiu ghita. make emotionat ca naiba, prezentand piesele ca pe niste gustoase bucate din hala imaginata pe scena. prieteni multi in sala: artisti, bloggeri, oameni de radio. cu alte cuvinte, exact cum trebuie sa fie o lansare.

make pleaca si in turneu, a scris deja despre asta la el pe blog

am cumparat albumul, il ascult si imi ofera buna dispozitie si o usoara aducere aminte a serilor din spice (asta pentru cunoscatori) 🙂 e un album folk, tonic, cu doza “de dragoste” atat cat trebuie, cu umorul care-l caracterizeaza pe autor. si cu versuri faine, ca stie sa le-aleaga. 🙂

greu sa povestesti despre un om pe care il stii de multi ani…ca-ti vine doar sa te bucuri pentru el si atat 🙂

felicitari, doctore! (in chimie, pentru cine nu-l stie suficient) 😀

si cu emotii cu tot, ale lui adica, o inregistrare de la medias

rasfoind bloguri

ca sa sterg pentru moment imaginea unei chitari superbe pe care mi-o doresc dar care imi cam depaseste bugetul de inceput de an, mi-am impus pauza de lectura blogger-istica.

citesc pe blog la Arhi ca valoarea de inventar a tigrului omorat e de 50 de lei. intrebarea din capul meu ( “wtf?” ) se justifica. nici macar tigrul de plus nu costa atat, sau, hai sa spunem, serviciile de curatatorie a unei jucarii de plus care sa semene cu un animal salbatic de dimensiuni mici.

cu ajutorul lui turambar redescopar cuvantul “inmiresmat”, nu de la el neaparat cat de la Andra lui (sa-ti traiasca fetele!). ignor (deocamdata) postarea despre alegeri, am tot timpul sa traiesc perioada asta din plin. multumesc ca mi-ai reamintit de terry pratchet, senzational umor au scrierile lui, trebuie sa sap in niste cutii ca prea am inchis cartile anilor trecuti din lipsa de spatiu 🙂

groparu e in lista mea de preferinte demult, stie el! cum ma deprim, cum fac o cura si reactia e instantanee. pe masura ce citesc mi se lungeste/lateste un zambet pe chip, un pic naiv, un pic dement. ii sugerez sa scoata cartea “viata groparului cu nevasta, prunc si soacra”, pe care sa o lecturez pe hartie, asa cum se cuvine.:)

hoinaru mi-e prieten, a vorbit despre mine public, intr-o emisiune TVR. nu pot sa ma supar pe el nici cand imi dezvaluie ce se intampla cu fiul lui mumble din happy feet 2. 😀  calaret?!?! noroc cu retrospectiva foto 2011, unde melcul din iunie mi-a amintit de niste lucruri pe care le tin pentru mine. 🙂

in spiritul sarbatorii de azi citesc la nebuloasa povestea unui popa. cititi, cinica poveste.

gata pauza. ma intorc la munca. daca termin la timp, pot sarbatori maine cum se cuvine ziua lui ion. intre timp am aflat  ca nu va ninge in bucuresti si cum ploaia ma trage spre vis…o sa mai visez un pic chitara aceea…