O cauți sau te caută?

Am primit tricoul din imaginea de mai jos. L-am purtat. O să îl mai port deși nu sunt de acord cu mesajul, dar tocmai pentru că nu sunt de acord a generat niște discuții foarte interesante despre Fericire și căutarea ei. Căutare versus așteptare, așa s-a numit un adevărat debate pe care l-am avut în cerc restrâns, pătrat de fapt că deh, e pandemie.

Căutăm fericirea și o avem în minte drept scop în fiecare dintre acțiunile noastre sau ne vedem liniștiți de toate lucrurile de asfalt care să ne mulțumească (muncă, facturi, rate, întâlniri, seriale) fără pretenții și dacă o fi să ne găsească, lucky us?

Depinde, evident, cum definim fericirea. Dacă ține de bani, schimbăm subiectul. Dacă ține de o relație, atunci schimbăm subiectul din nou pentru că 1. Nu mi se pare sănătos ca așa minune să depindă exclusiv de un alt individ și 2. un cuplu are și atribuții administrative. De exemplu, cine spală vasele și cine șosetele, cine gătește sau cine sforăie. Hai să nu amestecăm chiar toate, vă rog.

Pentru mine, ca să mă pun fair în discuție, fericirea înseamnă momentele de echilibru perfect între lumea mea și lumea exterioară. Între vreau și trebuie. Între dorințe și obligații. Umbrelă mare, vă zic! Ca să mă întorc puțin la paragraful anterior, Iubirea nu mi-a adus fericire, dar a adăugat un context emoțional bun și consistent pentru manifestarea momentelor de grație din interiorul meu.

Și da, Fericirea nu e o stare continuă. Prima dată când am simțit-o cu adevărat a durat doar câteva secunde. A doua oară la fel. (și gata, credeați că mai număr?) O mai vreau? Da. Am așteptat-o să vină? Nu. Am dorit-o, am muncit pentru ea, am ajustat asperitățile din interiorul meu, mi-am vindecat traumele, m-am impacat cu cine sunt și apoi i-am pornit în căutare. Căutarea echilibrului, precum spuneam. Numai atunci când ești în echilibru o poți “vedea”, o poți recunoaște. Dacă aș fi căutat asfalt în loc de emoții, dacă aș fi renunțat la obiceiul “burghez” de a scrie (așa mi s-a spus), dacă aș fi renunțat să visez cu ochii deschiși pentru că asta nu produce nimic concret sau imediat, dacă m-aș fi schimbat pentru a semăna mai mult cu x sau y (of, Doamne, mi s-a spus la un moment dat să devin și eu o femeie cu viață normală, ce atâta cântat și scris, mai bine fac un copil și intru în rândul lumii🤦🏻‍♀️), dacă mi-aș fi limitat așteptările pentru că “asta e, așa e lumea, doar nu vrei să ramai fără oameni în jur”, dacă aș fi înghițit lipsa bunului simț, dacă m-aș fi împietrit pe dinăuntru de tot…aș fi renunțat la mine toată și la scopul meu de Fericire. Sau, așa fiind, poate m-ar fi găsit fericirea altora pe acasă și i-aș fi închis ușa în nas. :)) Da, nu uitați, fericirea unuia nu este fericirea altuia. Nu uitați asta când încercați să vă convingeți prietenii să fie mai mult ca voi decât ca ei înșiși. 🙂

Subiect lung, aș mai sta să despic firul în 467, am pornit de la un tricou și de la o dezbatere privată, am ajuns la altele, acum vreau să coc niște vinete. Apoi să mai pregătesc una alta pentru lansarea de marți (cum adică ce lansare??????) . Apoi să visez cu ochii deschiși că îmi este bine și mai ușor în lumea exterioară. Dar până la momentul acela am de făcut lucrurile care îmi dau echilibru: să scriu, să cânt, să rămân copil, să mă joc cu gândurile, să dansez cu mâinile, să muncesc, să îmi fac griji, să iubesc, să mă mir de ce e frumos și bun, să văd Unicorn și pitici și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce viață frumoasă am. 💛🟨

Jurnal de album – fila 11

Incerc sa mai adun ce s-a mai intamplat si ce e planificat sa se intample. Tacerile de blog nu-mi prind bine, sunt singurele momene de pauza adevarata. Erau, ca uite de cand n-am mai scris…Nu mai apuc nici sa citesc si asta ma roade, mi-e dor de hartie si de lumile dintre coperti. Ultima data am deschis o carte acum o saptamana si dupa 2 pagini am adormit, cu lumina aprinsa si motanul din dotare la picioare. M-am trezit dupa 2 ore  amortita (sa adormi intr-un cot e o performanta) si m-am mutat in pat fara carte, desi evident nu m-a mai luat somnul si am petrecut cateva ore gandindu-ma la lucrurile care mai sunt de facut.

Vestea buna e ca astazi sunt mai putine lucruri de facut decat saptamana trecuta 🙂

Adica am album dat in lucru, am coperta pentru care am dat BT la tipografie direct ca sa imi pot asuma toate greselile ulterioare ( 🙂 ) , am fost la Neatza de la Antena si avem doua fragmente pe youtube care suna “ca pe disc” desi va pot garanta cei de-acolo cam cum a decurs montarea si demontarea echipamentelor. Preferabil sa ascultati “legat” cele doua fragmente pentru ca am facut o trecere intre piesele pe care nu o veti regasi in concert cu siguranta 😉

In Jurnalul national a aparut cifra exacta a locuitorilor planetei pe care o denumesc Luna patrata 🙂 Pentru cei care doresc sa afle si statistici si povesti de album, articolul este numai bun de lectura AICI

Azi am fost in studioul Adevarul si discursurile politice nu ne-au incurcat prea mult interviul live, maine merg pana la teatru sa mai pregatim una-alta, apoi la repetitie, apoi la eventim, apoi la club unde e eveniment frumos. Pe 26 mai, luni, desigur, va fi intalnirea noastra, a celor care am muncit la acest album, muzicieni, parteneri media, bloggeri, prieteni. Facem audite de album si povestim. Exista cativa invitati speciali, bloggeri care participa la campania initiata de Blogal Initiative, si care vor avea ocazia unei prime auditii. (btw, campania dureaza pana pe 24 mai, asa ca cine vrea sa participe sa dea click frumos aici)

S-au anuntat si castigatorii albumelor oferite prin let’s rock: – Mocanu Catalina, – Popa Dana Maria, – Dusmanu Bogdan

Mai este un concurs in desfasurare care consta in invitatii la lansare pe Foreverfolk. Aici se incheie zona de comentarii si povesti pe 30 mai. Eu zic sa scrieti 🙂

Nu, nu particip la jurizare in niciuna dintre situatii. 🙂

Pregatirea proiectiilor video este in desfasurare. Nu se poate fara ele, mai ales la lansare. Uneori, asa cum stiu mai ales cei din Bucuresti, le ducem cu noi si in spatiile de club.

Inca nu am rochie. Asta e o MAAAREEE problema!!!!!!!!! Nu mai apuc sa ajung in singurul loc unde am descoperit ceva pe gustul meu. Drumurile in Bucuresti sunt uneori prea lungi intre destinatii…Sper ca vineri (imi pun dead-line-uri) sa ajung macar cat sa vad daca si la fata locului exista o solutie. Daca nu, o sa ma mai plang pe facebook despre cat de greu e sa gasestei “acea” rochie, pe gustul tau si pe masura momentului. Am scris “rochie” sau “rochii”? 🙂

Vineri noaptea va dau intalnire la Psihologul Muzical cu Andrei Partos. Pe la 12 si ceva (noaptea, da) incepem sa vorbim. Nu doar despre album, garantez! 🙂

Mai sunt inca bilete. Mai multe decat maine cand, pentru ca am drum la Eventim, sunt delegata de cativa oameni sa le cumpar si lor. Nu inteleg de ce refuza invitatiile 😀 (glumesc, evident ca inteleg ca ma inteleg si asta e fain tare)

Mai sunt destul de multe de facut si (din nou) prea putin timp. Incerc sa nu intru in panica. Apoi ma gandesc ca pentru sufletul meu merita toata agitatia aceasta. Sper sa merite si pentru cei care vor asculta albumul. (pentru cei care nu au cum sa ajunga la lansarea din Bucuresti albumul va fi disponibil la vanzare pe site-ul bestmusic.ro , acolo udne sunt ci celelalte 2+1)

Motan alb trage de mine, la propriu (se catara pe scaun si intinde labuta sa ma faca atenta), sa iau pauza de tot si sa-l alint. Eu pot considera ca m-am alintat scriind pe blog.

Plecaciune si drag!

Jumatate-marti

din saptamana in saptamana, asa mai resusesc sa scriu si pe blog. sarbatorile de Pasti au trecut relativ usor (poftele mele fata in fata cu dieta…hm…nu m-am putut abtine de la cozonac deloc! 🙂 ), cu ceva probleme de sanatate care m-au destabilizat moderat (doar 2 zile adica), apoi a venit din nou “uichend”-ul, cu plecarea renului mic si spectacolul de duminica. despre acesta din urma port vorbe frumoase, intrucat am cantat in companie selecta si programul a fost respectat. programul de recitaluri 🙂

una dintre “jucariile” pe care le-am pregatit impreuna cu organizatorii si echipa tehnica a fost integrarea in una dintre piese (“fix in seara asta”) a fragmentului de mai jos. am avut emotii pana la cer. ii multumesc Andei Pittis ca m-a “certat” inainte sa vada, sa auda…

intr-un fel pot sa spun ca cel mai frumos invitat al oricarui artist cantator al serii de duminica a fost Florian Pittis. cei care au fost acolo au simtit asta. cei care au fost mai departe pot intelege. iata una dintre fotografiile de final… (foto: Sorin Andrei)

am ajuns acasa, dupa ziua lunga a spectacolului, cu dorinta de liniste, pe dinauntru si pe dinafara.

saptamana aceasta e saptamana de dead-line-uri. contracte, facturi, drumuri, plati. artistul e lasat iarasi cu gandul la chitara. placile de faianta din bucatarie, telefonul, e-amilul, folderele toate sunt incarcate de idei, planuri, calendare. nu mai e mult pana pe 2 iunie…pana LUNI, 2 iunie 🙂

multumesc celor care au cumparat deja bilete. le multumesc si celor care se vor grabi sa cumpare, dat fiind faptul ca prea multe bilete nu mai sunt 🙂 linkul unde puteti comanda bilete pe care sa le tipariti acasa sau pe care sa le asteptati prin curier este ACESTA

e jumatate-marti trecuta. am decis sa plec zilele urmatoare in Vama. am nevoie de o schimbare de decor. imi voi lua cu mine laptoapa, hartiile, dead-line-urile si voi lucra in alta parte decat Bucuresti. poate voi dormi altfel, pentru ca in ultimele zile am cosmaruri ciudate. probabil e universul care vrea sa-mi spuna sa o iau mai usurel… 🙂

ma doare capul, s-a ascuns intre timp si soarele, gata pauza de blog…mai pun o piesa si revin la piesele mele care usor-usor se construiesc in atelierul lui Victor 🙂

 

1 februarie, primul concert din 2014

am incercat eu sa aman detaliile despre primul concert al anului dar se pare ca nu am sanse pentru ca 1. tot vin intrebari si 2. se pare ca vreo cativa prieteni de pe FB, atenti la toate detaliile, s-au transformat in detectivi si au aflat deja. nu mai pot sa fac surprize asadar 😀

pe de alta parte, principalul motiv pentru care am amanat anuntul are legatura cu afisul, care nu e in-house si pe care il astept 🙂 voiam sa fie pachetul gata cu toate. fac o exceptie asadar 🙂

scriam acum o vreme ca acest concert va avea loc in Bucuresti intr-o sala extrem de frumoasa. am fost acolo la doua concerte ale lui Nicu Alifantis: o data la deschiderea oficiala, o data in decembrie, asa, ca un rasfat de final de an. fotolii cu spatar inalt (pentru mine conteaza, poate voi spune la un moment dat de ce), masute mici de sticla, un bar in spate, o scena maricica, sunet bun si lumini multe. o alta camera, separata, pentru fumatori (am utilizat-o intens in ambele situatii, inainte si dupa concerte), un bar cuminte, cat pentru o cafea, un vin, apa sau suc, dar nu in timpul evenimentului ci inainte si, eventual, dupa. locuri putine, o senzatie de intimitate frumoasa.

iata o imagine de interior  preluata de pe pagina de FB a locului cu pricina 🙂

Teatrelli se numeste spatiul de concerte, umbrela culturala poarta numele CreArT. Adresa e Piata Lahovari, la doi pasi de metrou si alte statii, intr-o vila renovata cu cap. Iata si exteriorul :

acum cateva detalii despre concertul de sambata, 1 februarie:

– va incepe la ora 20:00

– formula de concert: cvartet

– biletul costa 29.7 lei si poate fi cumparat fie de la casa de bilete aflata chiar la sala de concert fie de pe eventim. rezervarile nu sunt de data aceasta suficiente

– concertul nu va avea pauza

nu il voi numi concert pentru nefumatori pentru ca nefumatorii ma suporta si in club 🙂

pana va aparea si pagina evenimentului pe facebook va mai dura un pic. va multumesc anticipat daca veti da de stire prietenilor despre articolul de pe blog 🙂

cam asta ar fi de spus acum…

sa ne vedem sanatosi! (ma bucur ca raceala inceputa vineri incepe sa dea semne de oboseala, am tot timpul sa ma recuperez 🙂 mi-e un dor sa cant…)

2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!

cartile bijuterii

una dintre cele mai mari bucurii personale vine din carti. cu pagini noi sau in editii din 1905. sunt usor alergica la mirosul de vechi si bacteriile aferente, am gasit solutia insa, pot citi si cu masca de chirurg volumele acele care mai au un pic si depasesc suta de ani …si nu glumesc. sunt indragostita de carti, pe vremea cand stateau in cutii mi se rupea sufletul sa le stiu ascunse. o parte au fost eliberate, in biblioteca mea sau a altora.

ieri am primit carti. doi prieteni s-au decis sa faca un pic ordine in biblioteca lor cu mii de volume, au triat colectiile duble, au donat colectii intregi bibliotecii unui liceu si…m-au chemat si pe mine “sa ma uit”. si m-am uitat si am ales dupa titluri sau amintiri sau alte considerente pe care nu le pot spune aici si care au legatura cu emotionalul. mi-am facut “turnuletul” care ieri a ajuns la mine acasa. parca mi-ar fi intrat in casa cel mai frumos dintre toti musafirii posibili (nu va suparati, prieteni care veniti la mine acasa… 🙂 )

ca oricarui musafir de pret, cartilor primite le voi face loc in minte, in inima si in spatiu…pentru partea aceasta din urma am solutii destule pana voi cumpara inca un corp de biblioteca. multumesc, Dana si Danut, pentru cadoul magic!

tin minte cand citeam pe o improvizatie de canapea de geam, facuta din cutii. in jurul meu carti, sub mine carti, eu in carti. “fericirea nu inseamna concediu in rai”, inseamna si universul minunat al lecturii.

ma bucur ca am un asemenea reper pentru bucurie si pentru “posesiunile materiale”. cartile vor conta intotdeauna mai mult decat “o plasma” , un telefon, pantofi sau genti de fitze sau orice bun de cumparat si de etalat in public. pana si casa mea, cea mai frumoasa, vine din ele.

e vineri, mai devreme cerul era gri, acum e bleu, m-am trezit la 7 si jumatate din senin, apoi am mai lenevit putin pana ce vecinii au inceput sa bormasineze, pana la ora asta am facut ceva treburi, iata, am scris si pe blog, am fumat decent de putin/mult, ba chiar am avut si o idee buna pentru concertul de pe 16 decembrie din Bucuresti (concertul de final de an, sper ca nu ati uitat!)

Intrebarile voastre si dimineata mea de sambata

mi-a venit ideea ieri, in timp ce scriam raspunsurile la “alina, tu cand iubesti” si la “alina, de ce nu…” .

va pun la dispozitie o adresa de e-mail la care sa puneti intrebari. de viata, de dragoste, de femei, de barbati. voi alege din ele, fara sa le fac publice pe toate, pe acelea la care pot raspunde public pe blog 🙂 adresa este alina at alinamanole punct ro 🙂

nu e provocare, e invitatie. mai am cateva intrebari primite deja si, in masura in care voi gasi timp, voi scrie ce cred, ce simt…

se intra in linie dreapta, e saptamana cu 1 noiembrie, cu Joia Pacatosilor...am de rescris scenariul un pic, niciodata nu e la fel…

am avut o dimineata frumoasa, bucurii mici inseamna sa mergi la piata in dimineata de sambata si sa te urmareasca peste tot miros de mere si de struguri…sa faci slalom printre oameni si sa fie soare si sa primesti flori….doamna de la supermarket a zambit vazandu-ma cum imi tin buchetul in brate ca pe o fragila vietate grena 🙂 eu si florile mele, pe care le primesc ca pe niste prietene bune la ceai 🙂

acum termin tigara si ma duc la cantecul meu cel nou, e scris de cateva zile si ma asteapta, are refren incert, lipseste un acord de fapt…cuvintele s-au scris pur si simplu…

sa aveti zile de odihna meritate 🙂

sper sa ne vedem luni, la concertul artistei Sanem Kalfa

5 ani cu Foreverfolk

Pentru ca rezista de 5 ani facand ce le place, pentru ca au facut ce le place pe timpul si de cele mai multe ori pe banii lor, pentru ca nu “acopera” doar chestiuni legate de folk si au facut loc evenimentelor speciale, genurilor alternative si teatrului, pentru ca ii cunosc demult si desi ne vedem rar e ca si cum nu i-am vazut de ieri, pentru ca Make e o inima de om, Oana o saricica stralucitoare si Raluca o emotie de copil, pentru ca fac parte dintre partenerii media care nu doar dau copy-paste comunicatelor de presa, pentru ca scriu cronici si dupa evenimente, pentru ca imi plac pur si simplu…

….si pentru ca ii stiu de la inceput si prima mentiune pe blogul meu despre foreverfolk dateaza din 20 iunie 2008 🙂

La multi ani, ForeverFolk! 🙂

ce sa fac mai intai?

orice tigara trebuie sa devina utila. de asta cele mai multe articole de pe blog sunt scrise in timp ce fac pauza de tigara. sau de tigari, daca ma pierd prin ganduri si mainile nu transcriu destul de repede.

plec la sibiu. ma bucur ca un plod. sau nu… ca un spiridus. undeva acolo exista o voce, ca un punct de mica, ce spune tremurat “sper sa nu-mi strice nimeni bucuria asta!”. asa-i de fiecare data, de cand ma stiu. in fata bucuriilor mari ma pierd … 🙂

la sibiu cant. azi cant. mi-e dor sa cant. si, culmea, mai cant si maine, intr-un loc magic de langa cugir (cabana mistretul), la festival. si cant cu prietenii mei dragi in ale jucariilor muzicale.

(ahhh…! m-am lovit la un deget, adica m-am julit si ma ustura. semn ca am platit deja “tributul” bucuriei? 😀 )

am primit si telefonul care imi confirma ca da, plecam. aaa…nu am terminat de facut bagajele, mai am de pus cd-urile, sa verific microfonul, sa …

gata! fug sa fug prin casa. si mai am si de pregatit motan pentru absenta (adica vorbit cu el, explicat….).

“a fost o data, ca niciodata, un spiridus”

concert-aniversar 4 ani cu Luna Patrata

in fiecare an, de vreo 4 ani incoace, e la fel. in februarie incepe agitatia legata de … luna patrata. aleg, in fiecare an, sa aniversez Luna mea prin concerte speciale, nu doar pentru ca e vorba de primul album ci pentru ca e vorba de proiectul care m-a readus pe picioarele muzicale. si in definitiv, cu piesa asta au inceput multe 🙂

dragii mei va anunt asadar ca in luna aprilie voi aniversa 4 ani de cand a inceput sa existe luna patrata by alina manole si, oarecum cu acte in regula, conceptul muzical numit folk-jazz

bine, hai ca spun si data…. 🙂  duminica, 7 aprilie

spectacolul se va tine intr-un loc frumos si special si da, e vorba bineinteles de un spatiu de teatru. am ales ca fiecare lansare pe care am facut-o sa fie in teatre, acum iata si o aniversare 🙂

voi anunta in curand toate datele referitoare la numele teatrului, ora de incepere, modul in care se cumpara biletele si alte nebunii de-mi mai trec prin cap 🙂 da, va mai tin un pic in suspans 🙂

sper sa ne adunam din nou, ca de fiecare data, cu bucurie si o bucatica de cer la purtator.

acum doar sunt bucuroasa si desi nu pot vorbi prea bine din motive de racealo-gripa, macar pot sa scriu si sa mi se para ca stau cu soarele intre degete 🙂