Posted on

pe tine ce te fericeste?

Alina Manole

in cartierul meu n-a plouat destul azi, noroc ca intalnirea de seara a fost cu preluare de la domiciliu si uite asa am scapat de aburul care se ridica din asfalt. casa mea e din nou cuib. am scapat de var, praf, aglomeratii. energiile circula bine cred pentru ca mi-e drag din nou de…”imprejur” 🙂 cartile sunt si ele fericite, nu mai sunt acoperite de plastice, respira. dodo, lenes ca de obicei, vine din cand in cand sa verifice daca sunt prin preajma, apoi se duce in lumea lui.

iata lucrurile astea mici in care imi sta fericirea de … marti, 23.07 :  o tigara in bucatarie, o pagina de blog, apoi pat, carte, aer conditionat (ciudata interventie tehnica in ecuatie … sau? 🙂 ) . un prieten mi-a spus ca asta suna a singuratate si l-am intrebat “pe tine ce te fericeste?“. a inceput sa-mi vorbeasca despre lucrurile mari care-i stau nu in ecuatia de fericire ci in obisnuitul zilelor. ancora lui in realitate s-a cimentat pe undeva, intre familie, bani si vise…si a ramas acolo, imobila.

nu sunt omul care sa se bucure imberb de fiecare clipa a vietii si sa multumeasca universului pentru fiecare lucru care i se intampla. uneori ma enervez cumplit pe contexte, oameni, ore (pe cele proaste), ramificatii. ceea ce nu-mi refuz sunt momente ca acestea. in general la ore mici. cand ziua de asfalt incepe sa taca (sa taca naibii odata! – asta e adaugirea din momente proaste) si imi rezerv bucuria de a face ceva, oricat de mic, care sa compenseze un “urat” sau sa prelungeasca o stare de bine. imi rezerv dreptul de a sterge pentru 1 ora ce nu-mi face bine si sa spun “la asta ma gandesc maine“. nu e superficialitate, e nevoia, uneori organica, de a simplifica un timp personal. cat se poate. am invatat ca (si) asta se numeste fericire. si am invatat tare greu! 🙂

ma asteptam ca prietenul (de mai sus), in linia lucrurilor mari care il fac fericit, sa vorbeasca despre dragoste. n-a facut-o. i-as fi spus sa caute fericirea in cele mai mici dintre lucrurile pe care le traieste in iubirea lui. i-as fi spus ca uneori, fericirea se poate rezuma cam asa: “bine-ai venit acasa. te iubesc“. spus cu toata inima. apoi sa inceapa ziua, seara, noaptea, viata. am tacut insa si am vorbit despre vacante in insule…

departe sunt de a fi inteleapta…doar ca in ecuatia prezentului meu vad ca foarte frumoase cele mai simple dintre lucruri. uite, de exemplu, cel mai frumos lucru de pe planeta mi s-a parut ca s-a intrupat intr-o ceapa. o sa povestesc despre asta altadata. ma asteapta o carte si un zambet 🙂

 (foto: Vlad Eftenie)

 

Posted on

racori de toamna

am luat mica pauza de blog, facebook, in general internet…am fost un utilizator potolit…si uite ca am supravietuit…am scris doar ce trebuia scris si atat, am verificat emailurile mai deloc…o schimbare de comportament as zice fata de ultimii…ani?

e toamna intr-un fel, si de grea si de luminoasa. ma simt de parca as fi in alunecare completa si nu stiu inspre ce. e bine insa ca incep sa vad, macar un pic, ca mai exista puncte de sustinere…m-as putea opri? unul din pitici se agita de nebun cand scriu asta, ok, bine, fie, in seara asta nu ma gandesc la nimic.

acum cateva zile, dupa ce-am crantanit o racoare de toamna la miez de noapte intr-o gradina cu ceai de iasomie si mi s-a facut dor sa-mi fie Bine. nu scanteietor, nu dramatic, nu cu plati insuportabil de grele de platit. doar asa…Bine. cum n-a mai fost demult. ca un punct de pornire. simplu. ca acum, cand ascult nocturnele, stau in halatul de baie cu picioarele sub mine, mi-am aprins o tigara, ma uit spre paznicul meu alb si miaunit care ma pazeste prefacandu-se ca doarme pe scaunul celalalt.

acum e simplu.

maine am concert. de pe la 6.

Posted on

frica din borcan

din saptamana asta mai e putin, asa imi place cel putin sa cred/sper. nu de alta dar mi-e teama ca fiecare zi din saptamana asta va fi cum a fost ziua de marti si nu, nu as mai rezista. nu insist asupra evenimentelor, efectele insa m-au pus pe butuci, mi-a bubuit cordul, m-a durut stomacul iar seara s-a incheiat apoteotic cu sange curgator din nara stanga. si asta pentru ca…evident, planetele sunt aliniate sinistru… am avut noroc sa adorm relativ repede, apoi sa ma trezesc, sa mai stau un pic, apoi iarasi sa adorm, somnul vindecator si “uitator” de grele. (da, grele, nu rele)

toata ziua mi-a fost teama de intamplari similare si am stat cumintica, sa nu deschid gura, sa nu iau nicio decizie, sa nu agit nicio apa. mi-am pus borcanul peste mine cum ar veni, m-am simtit ca o insecta, am privit de-acolo tot ce se intampla pe scena politica, am vazut cum urca euro, am vazut scandalurile, urletele, tipetele. la un moment dat am inchis televizorul pentru ca iarasi mi se ratacea pulsul…

spre seara am fost la concertul laviniei raducanu de la aida, om incercat de soarta, artist muncitor si bun. m-a mai linistit muzica, am mai repetat cu mine insami “calm, alina, calm”…

ma intreb acum daca anul trecut pe vremea asta scriam ceva anume…sa verific deci…nu, n-am mai scris pe blog ca mi-e frica de luna iulie. in fiecare an ma urmareste o perioada oribila, fix in iulie, invariabil in iulie. de ce ti-e frica nu scapi, stiu, nu am puterea sa ma gandesc ca e o oarecare perioada si atat… in plus, ma uit spre planete, asezari, tranzite si nu, nu va fi prea bine…la naiba, unde sa ma ascund?!

suna depresiv un pic..am zile agitate si triste si nemultumitoare si vreau Cald din “acela” si mi-e dor de nu mai pot de Bine si Unu si lipsa griji si nervi si tristeti

evident am scris toate cele de mai sus pentru ca e iulie si trebuie sa am o scuza buna pentru prostiile pe care le voi spune in perioada urmatoare…

Posted on

intre telefoane, maine si relatii

pentru ca sunt lenesa nu duc lucrurile la reparat cand trebuie. oricum nu prea cred in ideea de obiect reparat. e ca si cu relatiile in definitiv, orice nod, sarma sau lipici aplicat prelungeste un pic agonia si cam atat. cu alte cuvinte 😀 mi-a murit telefonul de tot. acum am revenit la un nokia batran ca inghetata polar (daaaa, stiu, a aparut din nou si inca n-am mancat si mor de pofta copilariei!!!), telefon care nu stie ce-i acela wifi, rade la mine cand ma suna cineva si…cam atat. ma consolez ca voi rezolva si asta intr-un fel sau altul, de preferat in curand. oricum, e bine de precizat ca daca ma sunati sa nu va asteptati sa va recunosc din prima (evident ca cele 6892 de numere de telefon nu au incaput in memoria antiquue-ului).

(nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca video-ul “dragoste in 3” poate fi vizionat in format HD la 1080 🙂 )

scriam de relatii parca, nu? 🙂 una dintre lectiile pe care le-am invatat in ultimele luni e ca murim “maine” si “maine” poate fi al naibii de aproape. s-ar putea sa ma inteleptesc si sa devin neplacuta, dar cand aud in jur spus “e timp” (de iubit, de luat decizii, de trait) mi se strepezesc dintii. nu, nene, timp nu mai e.  “maine” poate se insemne si cancer nu doar relatia perfecta pe care tot o cauta unul sau altul. si cat de multi nu cred ca “maine” inseamna si rau, nu doar o ipoteza a binelui care va fi de la un moment incolo….

ma intreba cineva ce sa faca cu speranta ca ii va fi bine la un moment dat. sperantele sunt pentru oameni slabi. cei puternici n-au timp sa isi faca sperante, isi ocupa tot timpul cu drumul ales, cu pasii pe care ii fac si le e bine.

imi place uneori sa ma vad batrana si simpatica, povestind cu prietena mea la fel de batrana ce faceam la 20, 33, 41, 52, 64, 70 de ani. punand o acolada faina peste tot. povestind de copii, de barbati, de crizele nervoase, de alegeri. pentru asta insa, acum trebuie sa traiesc ca si cand nu voi ajunge niciodata sa mai povestesc ce faceam ieri.

si pentru ca vorbeam de telefoane 😀 cu ce fac si eu o poza azi de pus pe twitter de la concertul linkin park?! 🙁

Posted on

nimic pe front

de cele mai multe ori, muzica buna e cea nedifuzata la radio

de cele mai multe ori, vinul bun nu inseamna compania unui platou

de cele mai multe ori, prieteniile bune sunt cele de care nu strigi in gura mare

de cele mai multe ori, iubirea e ceea ce ai pierdut

de cele mai multe ori, durerile nu trec de tot niciodata

de cele mai multe ori incerc sa-mi fie bine

Posted on

peste week-end

e minunat sa ai langa cafeaua de sambata dimineata un buchet de flori. cel mai vesel buchet de flori pe care l-a construit vreodata o gradinareasa.

e bine sa gatesti sambata pentru ca iti aminteste de familia in care sambata era pentru gatit. sa faci o salata de vinete ca acasa si sa bei limonada din carafa.

e bine sa dormi aproape toata ziua de duminica, apoi sa iesi la un concert. e firesc sa ai regretul ca nu e concertul perfect pentru toata odihna ta din ultimele doua zile

e minunat sa te intorci acasa si la 11 fara 5 sa gasesti un magazinas deschis si sa cumperi carti si bake rolls. 3 carti.

(apasa read more 🙂 ) Continue reading "peste week-end"

Posted on

Salata de morcov si alte patratele, de Alina Manole

dupa ce-am scris ieri…nu pot sa scriu acum decat ca…azi e azi 🙂

nu ma pot uita la stiri in continuare. vag ma expun celor de pe hotnews. citesc cronicile lui andrei partos si ma sperii de cat de mult se supune chinurilor de a privi productiile jenante ale televiziunilor. pauza mea nu va mai dura mult…ca ma trage sociologul de maneca. acumulez acum altele, mai de suflet, mai de cunoastere.

in plus, descopar morcovul 😀 leguma asta pe care nu o toleram decat vag in ciorbele-mi vestite se dovedeste a fi ok si in salate ad-hoc

asa ca dragilor…iata o reteta de salata intocmita de subsemnata in seara asta, cu efecte mai mult decat benefice asupra casei, starii de spirit, locatarilor, motanului etc

ii dau si titlu? hai ca-i dau: Salata de Morcov si alte patratele, de alina manole 🙂

un morcov mare ras, cateva frunze de salata verde taiate delicat, vreo 10 patratele simpatice de portocala, patratele de branza cateva, de gust doar, 10 patratele miiici de pui intors un pic pe gratar, un ou fiert tare ca piatra, iute ca sageaaataaa….(si el taiat in colturi), apoi zeama unei jumatati de lamaie si un strop de sare (asta nu mai poate fi patratit) 🙂 la cererea papilelor se poate adauga un pic de maioneza cea mai light cu putinta.

iese ceva de genul a ce s-ar fi putut vedea in poza de mai jos daca nu era cu telefonul si cu ochi slab de fotograf. culorile sunt mult mai vesele. 🙂 si joaca simpatica. oricum, poza era facuta pentru mama, ca cica trebuie sa ii demonstrez ca stiu sa mananc si legume, ca-s sanatoase si fac inima mare si puternica 😀

salata de morcov si alte patratele
Posted on

momentul exact de bine

am avut 2 zile minunate, cu prieteni si un concert perfect. altceva ce sa-mi mai doresc?

prieteni de la cluj au venit in bucuresti pentru concertul ac/dc. si iata-ma gatind bun de mancare pentru ei. cu drag, cu grija (daca nu le place?), cu nerabdare. in definitiv masa a fost un pretext ca sa stam de vorba despre zile, muzici, carti, drumuri, noi, ei, altii. am si cantat un pic, nocturn, cu mysha, am si asezonat vorbele cu un pahar de vin bun, demi-sec, cat sa ne incalzim, nu sa ne pierdem. asta se intampla sambata. duminica…duminica a fost emisiunea in care invitatul Titus a adus inca un invitat surpriza, Olarasu. s-a citit poezie, s-a cantat, s-a vorbit despre albume. am plecat un pic mai repede, invitatii plecasera dupa 1 ora in drum spre alt concert, pentru ca voiam sa fiu cat mai devreme in spatiul de concert ac/dc.

concertul…perfect pana la milimetrul de detaliu. alte cuvinte nu am.

azi e luni, vremea imi permite sa raman in starea ultimelor zile. sunt incarcata pana la refuz . am identificat pana si momentul exact in care a inceput sa-mi fie ciudat de bine desi ciudat de dor. eram pe o trecere de pietoni.

sa fiti buni!