2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!

Garana, Sibiu si invitatul de sambata

nu stiu cu ce sa incep…cu drumul superb la Garana si cu “cel mai cel de cer”? cu Sibiul cu ploaie si plimbari? cu Vama Veche de sambata aceasta?

cronologia ma obliga (sau e si ea o scuza)

Garana – primul meu concert pe scena de dupa serpentine. serpentinele sunt importante in ecuatia drumurilor mele pentru ca rezistenta mea are o limita. mai ales dupa ore de drum. aerul de la destinatie mi-a adus relaxarea de care voiam, proba a mers bine, cazarea a insemnat o intreaga cabana pusa la dispozitie, cu vedere in verde-verde. recitalul mi-a adus public frumos, cu reactii imediate, cu acel “nu te-am auzit live pana acum” spus cu bucurie, cu bis si albume vandute, cu emotii convertite in joaca. in plus, ca la orice festival, intalnirea cu oameni care canta si povestile de dupa concert. la categoria organizare, festivalul de la Garana are ingrediente bine integrate si mi-a placut mult sa ma aflu acolo 🙂

un interviu si foto au aparut deja in expresul de banat, nu ma judecati prea aspru nici legat de ce-am spus si nici de expresiile mele faciale care ilustreaza clar ca inca eram in starea de dupa concert, in tot amalgamul de emotii 🙂

Sibiu – Artmania + doua zile de vacanta. am prins doar o zi de festival, a doua in termeni de muzici pe scena mare, penultima in ecuatia de ansamblu a saptamanii sibiene. cand pentru un festival cu capacitate maxima de 10000 de spectatori ai voluntari mai multi decat pentru un, hai sa spunem, rock the city de bucuresti, asta inseamna ca ceva e in regula cu organizatorii. artmania nu e un festival mic, are doar grija la detalii. o singura scapare a fost anul asta in termeni vizibili. din punctul meu de vedere s-au compensat insa lucrurile prin ideea scenei din piata mica. scena pe containere a aratat minunat, a sunat bine si sper ca la anul look-ul industrial sa fie lucrat si mai in detaliu. am avut ocazia sa si urc acolo sus si …uau, ce perspectiva pentru artisti! 🙂

un festival de detaliu e artmania asadar. sper sa gaseasca in continuare resurse si sper sa se adapteze bine unei piete care incepe sa valorizeze din ce in ce mai mult orasele mici sau provincia fara asfalt ca spatii pentru evenimente mari 🙂

atmosferice: ploaia de sambata din Sibiu care a insotit concertul Lacrimosa a fost de fapt o rupere de nori prelungita. a doua zi, la petrecerea de inchidere a festivalului a plouat din nou. ca locuitor al bucurestiului m-am bucurat enorm de racoare, ud si toate ingredientele de care nu m-am plans nici macar in iunie… 🙂 in plus, am cunoscut oameni faini, dedicati, obositi, fericiti…carora le spun felicitari inca o data si in scris pentru lucrurile pe care le-au facut pentru festival.

fiind totusi o calatorie “civila”, pentru mine Sibiul a insemnat plimbari lungi pe stradute, vizita la Brukenthal in toate cotloanele (mai putin biblioteca ce nu e deschisa publicului dar pe care as fi vrut sa o vad ca o “nebun-indragostita” de carti ce sunt), cafeaua buna de la Luciano (unul dintre cele mai bune espresso din Sibiu), muzica, o incercare de karaoke la Bohemian unde MC-ul ar trebui sa fie un pic mai atent cand vine vorba de cei care poposesc acolo si care nu sunt “de-ai casei”, ziduri, imagini, ganduri, somn, rasfat. unul dintre momentele de haz din categoria “d’ale turistilor” ramane totusi acela in care, avand “pofte” culinare chinezesti am intrat pe google sa caut locuri posibile pentru cina…iar cu nasul in telefoane era sa ratam fix restaurantul pe langa care treceam si care corespundea perfect cerintelor 🙂 asadar…open your eyes more than your internet connection! 🙂

drumul spre casa, desi fara tutun din motive de context, a fost suportat cu brio. si cu o farama de ploaie. si cu palaria mea cea noua pusa pe cap din motive de aer conditionat.

ma pregatesc acum de concertul de sambata din Vama Veche. exista mai multe lucruri legate de acest concert care nu corespund show-urilor mele “clasice”:

1. piese necantate in public. sunt cateva mai vechi, cateva foarte noi, oricum neauzite

2. momentele mele in care sunt singura pe scena (nu s-a mai intamplat asta de al naibii de mult timp)

3. invitatul in concert, pe numele lui Berti Barbera 🙂 Da, iata, am anuntat invitatul in concert! Bucurie mare pentru mine si pentru joaca ce-o sa se intample pe scena! 🙂

fiind vorba de 1 an de la concertul in care invitam publicul sa puna intrebari sau sa aiba curiozitati referitoare la viata mea cu totul, acest lucru se va intampla din nou sambata aceasta 🙂 si tot la Papa la Soni.

ioi, ca mult am scris… 🙂

plecaciune si drag!

alina manole