Posted on

Aventura de la Baza Vamii Vechi

de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)

a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde

in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))

revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.

teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!

Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva

adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.

tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.

prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.

fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu

Alina Manole
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare

Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”.  6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni  pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂

Posted on

vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.

Posted on

Mara

ieri ma suna dan (nicolau) si-mi spune “am cunoscut pe cineva si vreau sa auzi si tu ceva“. de obicei sunt un pic rezervata cand “mi se da la telefon” o persoana necunoscuta. dar ce aud?! o voce de copil care zice  asa “vei veni la mine, pe neasteptate”…si canta. si canta. si canta piesa “luna patrata” in urechea mea. si eu intru brusc intr-o stare de plutire si emotie si uimire. si aud in continuare vocea care canta curat si frumos , cu toate cuvintele articulate, “luna”. la un moment dat incep sa tip “uraaaa! bravoooo!”, ma dezmeticesc un pic si pun intrebarile de rigoare. are 4 ani si 7 luni si o cheama Mara.  a promis ca vine la urmatorul concert. “dar numai cu mama” 🙂 am inceput sa rad. m-a conditionat intr-un fel. 🙂 a “pus o pila” pentru mama, sa vina si ea! 🙂 pe Mara nu o stiu altfel decat prin momentul de ieri. nici pe mama ei, careia astept sa-i multumesc pentru cadoul ca o steluta stralucitoare pe care mi l-a facut.si chiar de-abia le-astept la concert.

momente ca cel la care m-a facut partasa Dan se intampla exact in momentul in care am nevoie eu, alina. nu cea care canta, ci femeia de 30 si un pic de ani.

mi-e dor sa ne vedem. se va intampla acusi, in iulie, pe 16 la folkyou si pe 30 31 tot in vama veche la “baza sportiva”. e si 22 iulie la navodari si apoi un 5 7 august…si mai sunt si altele.

sa aveti vreme buna in inima.

ma las cu o piesa asa, de ascultat linistit: Yusuf Islam / Cat Stevens pre numele lui de scena ani de zile “where do the children play”

Well I think it’s fine, building jumbo planes.
Or taking a ride on a cosmic train.
Switch on summer from a slot machine.
Yes, get what you want to if you want, ’cause you can get anything.

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you roll on roads over fresh green grass.
For your lorry loads pumping petrol gas.
And you make them long, and you make them tough.
But they just go on and on, and it seems that you can’t get off.

Oh, I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you’ve cracked the sky, scrapers fill the air.
But will you keep on building higher
’til there’s no more room up there?
Will you make us laugh, will you make us cry?
Will you tell us when to live, will you tell us when to die?

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Posted on

monday very morning

mi-am promis sa-mi cumpar macar 2 lucruri gri deschis. motivul e simplu: dupa cumplita canicula care aproape mi-a eutanasiat energiile, de zile bune cum deschid ochii verific cerul. e gri? gri deschis? minunat! si ma ridic fresh pentru o zi noua. pana si dodo alearga de nebun prin casa, fericit cand sunt curenti de aer care sa-i fluture blana.  pana si florile sunt bine. apropos! acum o saptamana, in plina caldura monumentala, mi-a inflorit trandafirul din “cutia pandorei” si m-a luat prin surprindere pentru ca in general nu am succes la plantele cu flori. am si gatit si facut dulceata de capsuni, ceea ce e semn clar ca mi s-a linistit epiderma.

dupa-amiaza de duminica a insemnat si vizionarea unei editie de remix (doru ionescu, tvr cultural) cu alexandru andries. o prima parte interesanta, cu multe imagini de arhiva tvr sau personala a artistului. mi-e dor de un concert andries. si de un concert alifantis. tin minte anul 2007 si ei doi impreuna pe scena de la folkyou. ce show!

se apropie folkyou 2010. ne vedem acolo, in nebunia muzicala pe care o presupune 🙂 un concert de sine statator insa voi avea alaturi de baietii mei frumosi pe 30 iulie la “baza sportiva” din vama veche. acolo vom putea sta mai pe indelete de vorba, de suflet, de mare.

va las cu o piesa de luni, “monday morning”, ale carei versuri nu-s deloc nepotrivite pentru starea mea de-acu’