Posted on

Sunt situatii in care trebuie sa fii scorpie. Si sa tipi.

alina-manole-foto
Alina Manole – foto: Vlad Eftenie

Tin minte vremurile in care explodam la prima abatere de la regulile de bun-simt. Sau de la drumul firesc al lucrurilor. Sau din nimic, cata vreme definim “nimicul” ca pe un efect nu o cauza cu radacini mai adanci (sau drept pretext). In orice caz, reactiile mele erau, pe timpuri, ceva mai directe, vocale. Spuneam ce aveam de spus, fara menajamente. Mai ales celor straini de casa mea, adica celor cu care colaboram, lucram etc.

Maturizarea (imbatranesc, de fapt!)  m-a luat un pic prin surprindere cu abandonul de nervi, retentia de calm si prelucrarea emotiilor negative.

Intrebarea este…e de bine sau nu?

In ultima vreme observ in comportamentul unora dintre cei cu care colaborez fel de fel de erori. Unele neintentionate, dar care imi afecteaza buna desfasurare a proiectelor mele. Altele pur si simplu vadit cu intentie, care mizeaza fix pe stilul meu calm de lucru si lipsa de reactii galagioase.

Un prieten imi spunea ca atata vreme cat nu tipi lucrurile nu vor merge bine pentru tine. L-am contrazis. Ma trezesc luata un pic “de-a gata” in anumite relatii de lucru? Cam da. Si atunci ce sa fac daca nu vreau sa tip?

Dau cateva exemple: un furnizor imi spune ca nu poate sa-mi livreze comanda in termenul solicitat. Nici a doua zi, care zi este vineri…deci nici in “uichend”. Abia…miercuri. Aud scuze, nu-i bai. Si nu e prima data. Pot alege sa tip. Eu tac, ascult, spun “ok” (pentru ca alta optiune oricum nu am).  Factura vine la fel, cu pretul negociat initial. Ma enervez, dar nu am nicio reactie comuna de cearta.

Un partener din zona muzicala s-a dezvoltat in ultima vreme destul de mult. Avem contracte care presupun o anumita regularitate a rapoartelor. Pentru ca partenerul acesta are multe activitati ii scuz intarzierile. Dar cand de fapt din 14 luni=14 rapoarte lunare doar 4 au venit la timp incep sa ma enervez. Ma uit la mine cum am o atitudine calma si intelegatoare si nu am nicio reactie vehementa. Hm…

Festival in aer liber. Fiecare trupa isi stie programul. Il are scris in contract si a fost anuntata de ora la care trebuie sa urce pe scena. Cei dinaintea mea incep cu 35 de minute intarziere pentru ca…nu e un om care sa le mai spuna o data cat e ceasul. (motivul e altul, sunt eu draguta; iarasi.). Intarzierea lor imi afecteaza mie recitalul pe care trebuie sa-l scurtez din motive de ora tarzie in noapte si acorduri cu autoritatile. Cei veniti sa ma asculte mi-au scris apoi ca, venind cu 5 minute inainte special pentru mine, au fost ingrijorati ca poate am cantat deja. Nu de alta, dar ma stiu de om puctual. Nici in acest caz nu am avut o reactie manifesta, mi-am inghitit nervii si atunci si dupa.

Da, si eu incep sa ma ingrijorez de atitudinea mea calma. 🙂 Nu de alta, dar calmul nu defineste prostia. Asa ca ma dau de gol public. Si spun ca mi-e dor de scorpia de mine. Cea care nu lasa pe nimeni neplatit pentru atitudini altele decat cele corecte. Lipsa de profesionalism se pare ca nu trebuie corectata cu calm si apelul la inteligenta colaboratorului ci cu ceva perechi de isterii. O fi meteahna romaneasca : daca nu tipa nimeni la tine… nu-ti faci treaba cum trebuie…zic si eu… 🙂

Posted on

“alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?”

astazi voi scrie raspusul la o alta intrebare care mi-a fost adresata, nu pe facebook ci intr-un e-mail (si e-mailul meu este public pentru abonatii paginii FB). cred ca imi voi face un obicei sa-mi aleg intrebari la care sa raspund pe blog, ca si acum, ca si data trecuta… 🙂

“am citit articolul tau cu intrebarea “alina, tu cand iubesti?” si as vrea sa-ti pun si eu o intrebare desi nu am 14 ani. imi cer scuza ca te tutuiesc, avem varste apropiate. mi-am facut curaj sa-ti scriu (…)  “alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?” ” (textul era mai lung, dar foarte personal, asa ca mi-am permis sa iau doar esentialul)

femeie draga, mai doamnelor, daca ati sti sigur ca ati intalnit marea iubire cu siguranta nu ati astepta telefonul de a doua zi. “iubirea vietii” ar sta cu voi la micul-dejun, ati iesi impreuna din casa, plimbandu-va de mana pe strazi urmele noptii. daca inima voastra simte nesiguranta inseamna ca nu e barbatul “acela” pe care sa-l luati de mana si sa-l duceti la primarie sau caruia sa-i goliti un sertar si sa-i puneti periuta de dinti noua, sugestiv, in baie.

sunteti niste creaturi minunate….in loc sa va faceti asteptari pana la cer si sa tremurati la fiecare apel…nu mai bine stabiliti frumos linia si petreceti noaptea fara stress? o noapte faina (daca aveti un pic de noroc in privinta asta… 🙂 ), potentata in avans de intalniri la cafea si mesaje nocturne…

definiti ce vreti cu adevarat. un sot? un tata de copil? o relatie? o poveste? o noapte?

daca aveti suficient de mult spirit de vanator atunci da, aveti un avantaj: nu aveti asteptari care sa depaseasca linia unei nopti de amor.

daca aveti destula minte si atitudine, in urma voastra sunt destui barbati din care puteti alege si o veti face destept, cu siguranta, in siguranta pentru inima voastra.

si va rog… fiti pretentioase cand vine vorba de ritualul de curtare. barbatul trebuie sa fie foarte destept, empatic pe cat se poate si, oricat de romantice ar fi textele clasice, daca vi se pare copilaros…mai bine nu! atentie intotdeauna la gramatica daca e vorba de sms-uri si atentie la discursul cu “care” in loc de “pe care” 🙂

daca va cunoasteti foarte bine atunci veti sti ca orice modificare a comportamentului vostru data de un context de duo e artificiala. nu va reprezinta. sunteti niste scorpii si deodata deveniti vulnerabile si va comportati suav? n-o sa tina, zau.

inainte sa asteptati un telefon de “dupa” aveti un “inainte” despre care ratiunea va spune totul. e greu cand ai fluturi in stomac sa fii rational…cunoastem! 🙂 una dintre optiunile viabile pentru a fi “safe” e simtul umorului. cand incepeti sa visati frumos la “ce-ar putea sa fie” imaginati-va si o situatie delicata, usor penibila…ajuta la coborarea cu picioarele pe pamant.

daca sunteti deja casatorite se schimba problema, evident :))

si inca ceva: pentru unii dintre noi, femei si barbati deopotriva, capitolul se inchide cu sex. pentru altii, tot de ambele sexe, “noaptea” e inceput de inca un capitol…

in ceea ce ma priveste, nu sun niciodata a doua zi. 😀

Posted on

relatii pe perioada determinata

in cat timp se pot pune corzi la chitara cu tot cu primul acordaj? in 8 minute, daca sunt sunata si mi se spune “ia si chitara” iar tu intri in panica pentru ca tocmai ai scos corzile si ai lustruit lemnul instrumentului si l-ai lasat sa respire un pic si crezi ca ai tot timpul pana vineri la concert numai ca emisiunea e peste 2 ore… 🙂

multe din lucrurile pe care trebuie sa le facem in regim de urgenta ne ies foarte bine pentru ca ne concentram toate cunostintele si energiile si adrenalina intr-un interval scurt, de obicei imposibil. reusita e intens savurata in astfel de momente, ne da masura nivelului de pregatire (nu, nu ma refer la schimbatul de corzi de chitara, inceputul era doar un pretext… 🙂 ) termenul-limita, cu cat este mai indepartat, cu atat va scadea sansa “proiectului” de a fi realizat in etape logice, coerente. stim bine ca de obicei cu 4 zile inainte de dead-line incepem sa ne ingrijoram, cu 3 zile inainte deschidem fisierele, cu 2 zile inainte scriem primele 2 pagini (din 47) si abia in ultima zi, cu noapte cu tot, muncim ca disperatii. exceptiile sa nu citeasca articolul asta 🙂

vorbeam de curand despre termene date unor relatii. daca durata unei casatorii ar fi predeterminata (5 ani de mariaj dupa care expira contractul) ar insemna oare ca ne-am manifesta altfel, ca am fi mai atenti, ne-am purta mai cu grija in raporturile de cuplu? daca aplic totusi patternul de comportament descris mai sus, legat de dead-line-uri, cred ca am cadea in acelasi pacat al crizei din mariajul pe termen nelimitat: abia pe ultima suta de metri ne-am trezi ca vrem sa facem, sa dregem, ne-am implica activ, am corecta greseli, am rescrie atitudini, fie si temporar. asa ca iata-ma cum nu pot fi de acord cu ideea de relatie pe termen fix, ca nici asta nu imbunatateste cu nimic lucrurile…

ieri s-a discutat in studioul tv, printre altele, despre ce anume inveti dupa o relatie care nu a mers bine. daca fiecare ar invata cate ceva, tot ce ar urma “dupa” ar fi perfect. fiind vorba de adulti insa, voi repeta ceea ce mi-e clar de foarte multi ani: adultii nu se schimba 🙂 cine a avut un comportament donjuanic se va manifesta la fel in continuare, cine a fost lenes si lipsit de exercitiul de daruire va lancezi in continuare. numa’ sa treaca fluturii din dragostea nr 2 si sa intram in “normal”-ul de cuplu, in rutina aceea inevitabila. stai o tzara!

Posted on

service de polonia :(

veste trista si ghinion teribil. laptoapa e undeva prin polonia si am primit telefon de la emag ca…nu-i bine. adica ea e reparabila relativ usor, numai ca dureaza 3 saptamani “relative” service-ul. relative pentru ca pot fi 4,5…

si cum aveam “service express” de 5 zile….mi s-a oferit optiunea de returnare a banilor (un alt produs nu se poate pentru ca nu mai exista in stocurile emag)

me sad

so sad

in vechimea ei de numai 2 luni, laptoapa continea date relativ putine dar consistente. de munca destule, de muzica multe (inregistrarile mai ales, cele facute de noi)…pot considera totul pierdut de saptamana viitoare, in cazul in care ma decid sa nu astept sa se repare…mai am cateva zile in care sa ma hotarasc definitiv…ma streseaza, recunosc, gandul ca e multa informatie pe care o pierd…singurul lucru ok in toata nebunia e ca, asa cum scriam, service-ul e o chestiune de atitudine, si ca mi s-au oferit solutii, ceea ce ridica nivelul fata de momentul mai devreme linkuit.

mda…

ce naiba sa fac?!

ca sa tin minte, e vorba de un lenovo z570. ca sa tin minte ca service-ul e in polonia 🙂

Posted on

service-ul, o chestiune de atitudine

si daca de curand mi-am inceput saga trista a problemelor tehnice cu orice (token, laptoapa, telefon, priza), intrucat toate astea trebuie reparate, am inceput oarecum drumurile catre furnizorii de servicii. oarecum pentru ca ce arde e laptoapa, deci deocamdata a fost un prim contact cu un prim service, suficient cat sa ma puna pe ganduri pentru restul vizitelor pe care le am de facut.

am cumparat laptoapa in februarie dupa ce cateva luni am tot analizat configuratii si am citit review-uri. in orice alegere insa exista un criteriu subiectiv care nu va avea niciodata legatura cu logica, asa ca am ales un lenovo z570. m-am trezit ca nu mai incarca bateria, cu ajutorul unui prieten am verificat daca e vorba de incarcator sau nu (un aparat de masura si gata, m-am lamurit) si operatiunea asta a fost necesara pentru ca m-as fi dus instant sa cumpar un incarcator fara sa mai trec pe la service…aveam eu un feeling 🙂

ieri ma decid sa ajung in service, tot ieri primesc email de la emag cu oferta de prelungire a garantiei cu bonus de service express (5 zile lucratoare si produsul revine la tine sanatos). pai le rezolv la pachet, imi zic 🙂 ajung, vorbesc cu un consultant, imi spune ca garantia “noua” intra in vigoare pe loc, platesc la casa, apoi la banca de predat laptoapa bolnava.

vine si momentul care mi-a ridicat intrebari si de a carui solutionare depinde atitudinea mea de cumparator pe viitor de la magazonul cu pricina.

persoana care preia laptoapa imi spune “in 15 zile va anuntam daca sa-l ridicati“. cum adica “daca”, as fi vrut sa intreb…m-am limitat insa la a preciza ca tocmai am un serviciu care reduce timpul de asteptare la 5 zile. “a, nu” nu pentru laptopuri“…ok, deja mi se strang falcile si ii cer sa se mai uite o data…nu de alta, dar eu stiu de-acasa pe ce am dat banii. evident, apeleaza la un coleg “service-ul de 5 zile nu e pentru laptopuri, nu?” …. “ba da, i se raspunde”. rasuflu usurata. colegul e mai informat. si vine momentul zero. colegul 2 se uita si spune “aaa…lenovo…pai stiti…il trimitem in polonia si nu cred ca ajunge la timp“. cu ranjet pe chip (cine ma stie imi stie “acea” expresie) intreb “ok, deci service in polonia, bani romanesti…nerespectare de angajament?“. aud o fraza politicoasa, din cele cu “incercam, facem tot posibilul etc”. si pentru ca era perioada de 1 mai am intrebat cum numaram cele 5 zile lucratoare…raspunsul nu m-a lamurit.

am plecat de-acolo cu pulsul 200 si cateva intrebari in minte. prima ar fi cum de o persoana angajata acolo sa nu stie chestii basic, pe care oricine, studiind site-ul, le stie? a doua e daca merge curieratul rapid catre polonia. a treia secventa nu e intrebatoare, ci analitica: ma nemultumeste atitudinea mai mult decat de situatia in sine. pot fi flexibila, chiar si pe banii mei, cand informatia neplacuta e imbracata cum trebuie…e doar o chestiune de comunicare. acum nu-mi ramane decat sa astept sa treaca cele 5 zile lucratoare si sper ca vinerea viitoare, in ziua cu concertul din Wings, sa primesc telefonul magic care sa ma anunte ca laptoapa e sanatoasa si ca pot sa o iau acasa, ca nevoie de ea am ca de aer.

ca sa fie tacamul complet am ajuns apoi la ikea unde domnisoara de la casa vorbea despre nu-stiu-ce cu colegul, stand cu spatele la mine, neraspunzand la salutul meu, punandu-mi in mana direct (!) niste monede pe care nu am dorit sa le iau (de obicei las restul, asta e alta poveste), spunandu-mi cu ton de cearta “luati astea ca nu am ce face cu ele“!!! ?!?! noroc ca deja erau “impachetate” toate si am plecat, spunand printre dinti un comentariu rau, ca sa mai eliberez din tensiunea mea, acumulata tot pe banii mei 🙂

a! intre timp primesc telefon de la fan curier, serviciu prin care trimisesem cu cateva zile in urma un colet in provincie. “doamna, stiti, nu stiu daca am primit banii de la dvs” …. “pai incasarea s-a facut pe loc, am chitanta acasa” … “aaa..e notat ceva aici” . wtf?! sa mai spun ca urmarind in ziua respectiva coletul on-line, aparea ca fiind predat dar mama nu primise inca nimic si s-a dus personal sa-l ridice (desi as fi preferat ca respectivul colet, de fapt dar de ziua ei, sa ii ajunga acasa).

urmeaza drumul spre service-ul de telefoane, dar asta dupa ce revin in bucuresti, pentru concertul de la Papa la Soni am nevoie de alt tip de energie 🙂

ca sa fie si o veste buna, la tv se anunta pentru ziua de marti (1 mai) cea mai ridicata temperatura la mare din toata perioada. prevad ca ora 11 a concertului va fi numai buna de cafea in vama veche si va asteptam acolo toti 4 (eu, adi, teddy, claudiu) intr-o ipostaza orara neobisnuita pentru mine, dar care suna taaaare simpatic 🙂

daca sunteti plecati in vacanta va doresc vreme buna, ca tehnicile de relaxare va apartin! 🙂

Posted on

o chestie de atitudine

nu-s fan ghiocei. o fi o chestie de atitudine. cupa de floare prea se inclina, prea are nevoie de sprijin ca sa supravietuiasca. pe cat de rezistente sunt floricelele astea, de ies din pamant cand e inca iarna, pe atat de triste sunt dupa lupta cu pamantul. sfortarea de inceput, cea care le inalta, e miraculoasa…da’ apoi? capul se pleaca. (m-as putea gandi si la o rugaciune, dar … nu azi.)

sunt oameni care dupa ce lupta mult ingenuncheaza obositi, prea obositi de eforturile de inaltare. poate pentru ca nu a fost timpul potrivit pentru ei sa rasara sau e vorba de structura pur si simplu?

raman la garoafele mele, superbe, senzuale, care neavand parfum de la mama natura pot dobandi acel parfum pe care ti-l doresti, imaginezi, amintesti

consideratiile mele de azi pot fi puse pe seama consumului de propolis 😀

ne vedem maine