Posted on

Am lansat Vinil. Cu CD la pachet (episodul 3)

Speram să am timp și de scris în luna decembrie. Mă bucur însă că nu am avut timp pentru asta ci am profitat de insomniile mele tradiționale pentru a da autografe pe viniluri, Cd-uri, cărți, pentru a împacheta frumos toate coletele și a le pune etichetele de destinație. Am vrut să fac toate pachetele singură și a fost cel mai mare cadou al finalului de an 2020. Mi-am ocupat gândurile și mâinile, am primit emailuri minunate și daruri speciale.

Lansarea de pe 10 decembrie se găsește pe Facebook, în format video. Am avut emoții, am fumat ca la început de concert viu, am povestit, am avut online oamenii care trebuiau să fie. Apoi au mai urmat o serie de interviuri la Radio România Cultural, Radio Seven, București FM și Aleph TV în emisiunea Marius Tucă Show. Am primit ajutor din partea Kooperativa 2.0 și am avut o întâlnire video spumoasă cu Cristian China Birta (tot pe Facebook o găsiți). Între timp, povești frumoase în emailurile de comandă. În toate săptămânile acelea parcă s-ar fi deschis ferestrele lumii și am avut sute de oameni în jur, în casă mea, pe canapea, la câte o vorbă, o bucurie, o îmbrățișare.

Am încheiat anul cu recunoștința întâmplărilor care m-au adus să dorm puțin și să zâmbesc atât de mult. Și am mulțumit, cu voce tare sau în gând, fiecăruia dintre prietenii mei care mi-au fost alături și fiecăruia dintre cei care au avut o secundă măcar pentru mine. Un Like pe Facebook, un Share, o audiție de YouTube sau spotify, un email. Ce daruri frumoase! ✨

Să ne întâlnim, în lumile virtuale sau în lumea vie, cu bucurie! Vă îmbrățișez! 💛🟨

P. S. Atelierul Lunii Pătrate se redeschide în curând pentru iubitorii de viniluri, poezie sau muzică sau toate 3 la un loc! 🙂 Comenzi tot prin e-mail la alina@alinamanole.ro

Posted on

Jurnal de album – fila 10

Iarasi n-am mai scris demult si se aduna cuvinte cam multe in jurnalul de album.

Pe 2 mai, fix cu 1 luna inainte de lansarea oficiala, am ascultat pentru prima oara albumul asa cum va fi el pe disc. Pana atunci am tot lucrat impreuna cu Victor pentru una sau alta din ale bucatariei de studio. Asta a insemnat sa trag chitari adiacente, sa periem track-uri etc. Pentru una din piese (nu spui care) am gasit un final care initial nu-mi venise in minte….ce mai! munca in toata regula! 🙂

Pe 2 mai insa, desi furata din Bucuresti si dusa la mare (cica sa lucrez sarat, ceea ce s-a si intamplat), am primit piesele si m-am pus pe ascultat.

Cine a facut vreodata paine si a scos-o fierbinte din cuptor…cine a facut vreodata un colier si apoi l-a pus la gat…cine a desenat coperta unei felicitari si apoi a trimis-o catre cineva drag (si exemple ar mai fi) intelege emotia si bucuria mea mai bine un pic.

Am plans, am ras, m-am fastacit, m-am inrosit, m-am concentrat pe ascultare, am analizat, apoi iarasi m-am bucurat.

Apoi mi-am revenit, am mai dat telefoane, am mai scris 47 de e-mailuri … 🙂

Acum stau si ascult versiunea 2 de final, ca sa zic asa. Au mai fost mici-minuscule-micro modificari.

Partea complicata ma asteapta in noaptea asta insa. Trebuie sa fac ordinea pieselor si…well….asta-i greu! Pentru live mai e cum mai e, pentru un album despre care stii ca ramane pentru totdeauna….asta-i greu tare!!!

Dupa ce stabilesc ordinea mai am de completat 4 documente, ca asa-i in productie. Piece of cake…. 🙂

Cu drag pot sa anunt ca pentru album  am primit sprijinul frumos al unor prieteni care au un hotel dragut in Vama Veche, unde poposesc in fiecare an de ani buni incoace. Liniste, curat, verde, cosy, camere dragute. Cand vreti sa ajungeti in Vama puteti sa alegeti linistit locusorul asta (ale carui preturi sunt indecent de mici pentru ce mai stiu in “statiune”, dar aici nu vreau sa inteleg de ce, doar sa ma bucur 🙂 ) si pentru cafeaua turceasca si pentru biblioteca din receptie (daca nu ati luat carti de acasa) si pentru alte lucruri care sunt specifice si pe care va lasa sa le descoperiti la fata locului.

Tot pentru album si-a oferit sprijinul si Atelierul MooZ . Mooz e loc magic de inventat tricouri, esarfe (unele fiind favoritele Corului Madrigal 🙂 ) , bijuterii si, mai ales, obiecte superbe mozaicate (mese, casete, veioze…ah…veiozele…). Mooz va fi prezent la lansare si apoi ma va insoti in multe locuri. Pentru ca meritam 🙂

Voi mai vorbi despre prietenii acestia care au ales sa ma ajute, asa cum voi mai vorbi si despre Alex Ciuca (hoinaru pre numele lui de scena blogging) si care a tras de mine (tot el!) sa schimbam site-ul alinamanole.ro . De aproape 2 ani tot vorbim despre asta. Am amanat de parca era vorba despre mers la medic 😀 In cele din urma ne-am “prins” reciproc la o intalnire face-to-face si acum site-ul are o minunata pagina care anunta faptul ca se lucreaza 🙂

Voi mai vorbi si despre Raluca si Raul, care desi sunt la Varsovia, s-au gandit ei asa ca sponsorii romani de cultura sunt inexistenti si mi-au facut cadou de ziua mea 2 piese de pe album 🙂 Ce oameni, domnule! 🙂 De Vlad Eftenie nici nu mai zic! 🙂

Lista de prieteni care nu spun doar “sunt alaturi de tine” (Mirela a scris frumos despre asta… cititi articolul) o sa fie prezentata si in urmatoarele file. Nu sunt multi, dar sunt “pe neasteptate”, ca Luna mea Patrata, si ii iubesc tare.

Si voi mai scrie un MULTUMESC mare fiecaruia dintre cei care cumpara bilet la concertul de lansare. Mai sunt 23 de bilete. Ar trebui oricum sa va multumeasca si statul roman la care merge cam 40% din valoarea biletului… ce?! nu stiati? 🙂

Avem asadar 11 piese…piesa numarul 1…

 

 

Posted on

o recomandare – Pi unu hiru di lana

azi indraznesc si prind curaj sa scot nasuc din casa (“nasuc” e alint absolut necesar cand vine vorba sa-mi dau curaj de una singura). voi avea si ajutoare de nadejde care, in caz ca ma clatin cu carjele cele doua, sa ma prinda inainte sa fac poc (iarasi ma alint, repet, este absolut necesar).

si nu pentru ca as fi stat de prea mult in casa fara sa ies pe la vreun concert, voi scrie ca mi-e dor de un loc unde sa ma gazduiesc confortabil si sa ascult muzica buna. fix asa cum s-a intamplat la green hours, la concertul kusak&naidin.

cum voi sunteti mai deplasabili, mai ales cei din bucuresti, o sa va anunt de o manifestare cu gust bun care se va intampla zilele urmatoare in locul despre care am mai scris, “la copac” pe numele lui. manifestarea poarta denumirea “Pi unu hiru di lână – Memorie și meșteșug aromânesc La Copac“.

programul suna cam asa:

Sâmbătă 21 iulie
Începând cu ora 16:00
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri
Proiecție filme documentare:

Duminică 22 iulie
Începând cu ora 12:00
Atelier culinar: gătit în curte la ceaun
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri

Concert Marius Batu

imi doresc mult sa ajung, sper sa si reusesc. daca nu, cand muscati din placinte sa va ganditi si la mine o secunda. (asta mi-ar prinde mai bine pentru silueta, ce-i drept, dar raman o gurmanda…)

va las cu o piesa din folclorul aroman, cu parfum adunat in 50 de ani.

Posted on

prima intalnire cu teatrul

cand vii dintr-un oras de provincie micut, fara sala de teatru, perspectiva pe care ti-o deschide (in cazul meu) bucurestiul este imensa. in urma cu (tare) multi ani, ca studenta, descopeream rand pe rand salile de teatru din capitala si actorii, vazuti la televizor, dobandeau carne si caldura. de dimineata incerc sa-mi aduc aminte care a fost prima piesa de teatru la care am mers. stiu ca era vorba de teatrul national, sala atelier.  stiu ca am plans. stiu ca era 1996, ca ma simteam relativ prost pentru ca sunt in blugi. in vremea aceea, o anumita tinuta era respectata. stiu ca pe undeva, prin cutiile mele, am inca prezentarea piesei.

apoi mersul la teatrul a devenit o obisnuinta, apoi n-a mai fost, apoi s-a revitalizat dorinta de a merge in salile de teatru si tot asa, in etape distincte de viata. in timp am devenit din ce in ce mai selectiva, in timp am observat ca desi mi se pare ca eu nu imbatranesc actorii mei preferati se duc sau sunt apasati de varsta. am prieteni actori, tineri, care joaca in tara, “underground”, si desi i-as vedea pe scena clasica si stiu ca si ei isi doresc asta, ma bucur ca in 16 ani teatrul s-a extins de la exclusivitatea salilor, la intimitatea de club. da, nu e peste tot bine, nu e peste tot cum trebuie…

in timp ce scriam mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa incep cu faptul ca teatrul in viata mea si a generatiei din care fac parte, in acelasi reper de origine provinciala mica, a venit prin undele radio, in copilarie, si ca atunci m-am indragostit si-am ramas asa, cu o stare minunata cand e deschis radio-ul in masina si merg prin bucuresti sau prin tara si aud piese de teatru. caci radioul inseamna si altceva decat muzica…:)

si mai e ceva: tot pe vremea copilariei, o piesa de teatru pentru copii a ajuns la casa de cultura si evident ca am fost in sala. tin minte si acum un crampei pe care il povestesc nu pentru ca ar fi singurul pe care il mai tin minte din periplul prin sali de teatru, ci pentru ca au avut impactul acela de poveste, al primei interactiuni cu teatrul la varsta mica. “am cazut pe ganduri si m-am lovit!” – spunea un personaj. “pai erau gandurile rare” – ii raspunde altul…. 😀 astazi merg intr-un teatru dedicat copiilor, la Excelsior, pentru a-l asculta, la vreme de seara, pe Nicu Alifantis 🙂

e ziua mondiala a teatrului.

Posted on

blenderul cu scame

uit sa platesc chestii. de exemplu uit sa platesc hostingul web, o data la 6 luni. apoi ma agit teribil, rezolv, dar ma intristez un pic pentru ca habar n-am cand au trecut ultimele luni.

nu ca as sti cand a trecut ultimul an…iata ca e din nou martie, acusi vine ziua’mi de nastere, lucruri se intampla cat sa nu mai pot si nu legate de asta. la finalul lunii lansam un album (nu, nu al meu, voi da detaliile la timpul potrivit), pana atunci se intampla un concert Timpuri Noi (maine, joi, in B52) si un concert BiMS (joi, 22 martie). NU stiu in conditiile astea cand voi mai face si eu un concert de luna patrata, desi se implinesc 3 ani acusi de cand urc pana la luna, o iau de acolo, o tai bucatele si incerc sa va daruiesc fiecaruia un pic 🙂 Astept managementul sa rezolve.

cica incepe vremea buna (sar si eu de la una la alta…). aseara, in atelierul mecanic, un domn binevoitor (nu de la un domn si fii 😀 pt cunoscatori) anunta temperaturile mari ce vor veni cica sambata si duminica si era atat de bucuros ca m-am intors la roma instant si la mersul pe jos fara geaca de iarna…

am vazut si ceva ghiocei in piata, “sigur cu radacina“, “rezista domnu’ rezista“…poate domnul ca floricelele alea nu prea cred…dar pentru n-am cules niciodata ghiocei direct de la sursa nu o pot invinovati pe vanzatoare…

acum ma pregatesc sa scot nasul din hartii, mai sa rezolv una alta, mai sa cred ca e miercuri fara treaba.