Posted on

Pătrat de călătorie muzicală – noiembrie 2018

turneu alina manole noiembrie

Plec de-acasă! Dodo motanul nu este foarte incantat, dar n-am ce-i face…muzica ma trage de maneca, asfaltul si el. Astept calatoria aceasta de 1 luna, de cand am anuntat prima data de concert. Recapitulez pentru cine nu are facebook si inca nu m-a aflat acolo, pe pagina muzicala (facebook.com/AlinaManoleOficial)

16 noiembrie, Sibiu, Imperium Live – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0369 454 690 (după ora 11:00)

17 noiembrie, Bistrita, Festivalul Bistrita Folk – Bilete la Centrul Cultural Dacia

18 noiembrie, Cluj Napoca, Cotton Club – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0747 268 866 (după ora 12:00)

19 noiembrie, Brasov, Dai Mattoni – Bilete se pot cumpara online AICI, iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0729283570 (după ora 12:00)

Toate informatiile intr-un singur link sunt pe Entertix.ro

Special la aceasta calatorie este faptul ca nu se rezuma la un concert alinesc. Vin cu albumul ”Lucruri simple”, a carui poveste, intortocheata, nebuna, pe alocuri magica, pe alocuri absurda, trebuie povestita. Un pic de ”bucatarie” de album, cu istoria cantecelor, cu istoria productiei si a colaborarilor. Da, cant si din cantecele ”vechi”, ca se baga singure in bagaj si vor atentie…! 🙂 Si da, e concert de om cu chitara la purtator si-atat.

Mai e ceva special, dar asta tine mai curand de mine decat de cei care isi doresc sa ajunga la concert: mi-e dor de drum, de orasele acestea. Scriam la un moment dat pe facebook ca Sibiu e orasul meu de catifea, Bistrita e orasul cu miros de mere, Cluj e orasul cu ganduri in balanoas iar Brasov e cel cu pietre verzi. Am, pentru fiecare dintre ele, cate un reper, un soi de amprenta desavarsit de frumoasa pe care o vreau din nou in fata ochilor, in aerul pe care il respir.

 Plec de-acasa! Si abia astept! Si da, va mai exista un drum frumos, la Calarasi, unde sunt si in juriul festivalului si in recital in formula cvartet, in perioada 23-25 noiembrie, Despre asta insa, in articolul viitor.

Cine isi doreste albumul, il poate comanda prin Carturesti, in librarii sau online 🙂

A! Intre timp am scos pe youtube un fragment de la lansare. Inceputul serii. Lucruri simple, cum altfel?! 🙂

Posted on

Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626
foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

“Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii  “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

Posted on

Drumurile care ma salveaza…

…da, ma salveaza si de mine uneori 🙂 (spus fara ton dramatic, cu un pic de ironie pe care – numai eu – mi-o permit la adresa mea)

una dintre bucuriile mele mari este sa plec pe campii. vorba vine. plec pe asfalt, rotile mananca fiecare kilometru si … incepe lumea. cele mai multe idei de scris imi vin in masina. bancheta din spate e cea mai inspirata. in fata devin copilot si sunt prea atenta. cateva cantece asa au aparut. cele mai multe poeme acolo stau, pe drumul dintre destinatii. chiar si cele mai multe momente personale fericite tot de calatorii au tinut. si acum zambesc 🙂

toamna incepe asa cum speram, cu septembrie auriu si drumuri muzicale. i-am spus calatorie fericita pentru ca, “organizatoric” vorbind, este vorba de partea a doua a turneului de promovare. “Fericirea de Luni” a mers in Moldova, la mare si in nord. acum plecam cu albumul cel nou in 5 orase de care mi-era dor.

sa le iau pe rand:

24 septembrie – Sibiu 🙂 – despre “orasul meu de catifea” am mai vorbit 🙂 si da, cantam din nou la Atrium, loc de frumoase amintiri…

25 septembrie – Cluj-Napoca  – ajung atat de rar la Cluj, fir’ar! poate de asta bucuria e si mai mare ca da, in sfarsit…La Cizmarie

26 septembrie – Baia-Mare – pentru a doua oara am fost invitati la Sarbatoarea Castanelor! ce peripetii faine au fost anult trecut…ioi! le-am povestit pe blog la vremea aceea. acum imi vine in minte si concertul de dupa concert…

27 septembrie – Zalau – in Zalau am cantat de 3 ori pana acum dar…ultima data in 2011… 🙂 acum ajung insa cu Raul, care e nascut in Zalau (si ma gandesc ce frumos va fi cand, aliniind planetele, vom merge impreuna in Roman). concertul e sub umbrela Muza Fest, pe Terasa Boema

28 septembrie – Brasov – ei bine, cu Brasov-ul e poveste interesanta! au trecut…tadaaaa…5 ani de cand nu am mai…si culmea, s-ar crede ca e aproape de casa :)) vom canta in Times Pub!

cireasa de pe glazura amara care sta pe prajitura numita turneu de septembrie se numeste…Bucuresti. ne intoarcem la Teatrelli cu bucurie si drag. pe 29. partea frumoasa e ca am integrat acest “acasa” in turneu si-l vom trata ca atare. ca inca o destinatie. voi ajunge in Bucuresti in ziua concertului, singura diferenta va fi ca nu voi merge la hotel pentru pregatirile de dupa proba. pentru acest concert s-au pus in vanzare deja biletele pe eventim sau la casa de bilete a salii, din Piata Lahovari. concertul din Bucuresti inseamna si o joaca faina, intrucat pe scena va fi, in afara de duo-ul de baza, Adi Flautistu – contrabas si Adi Tetrade – tobe. Pe Adi-de-la-tobe l-au cunoscut cei care au venit la Tg Mures, Sighetu Marmatiei si Vama Veche 🙂

sunt cam 1200 de kilometri si 5 concerte in tara. cu toamna. cu munti. cu paduri. cu asfalt. cu muzica. cu oameni faini alaturi (cant cu Raul Kusak si Ovidiu Condrea). cu oameni frumosi in fata mea. cu emotiile mele, de fiecare data uriase.

va astept sa veniti la concerte pe toti cei care sunteti in locurile unde ajungem si care aveti de trait si de iubit pana la capat. facem si terapie. bonus 🙂 adica eu imi fac cu voi…

foto-turneu-Alina-Manole

Posted on

ceaiul de la ora 3 dimineata

nu pot renunta la obiceiul de a scrie imediat dupa concert.

a fost o zi lunga, mai lunga decat credeam. cand am urcat pe scena totul era inca sub impresia zilei, cu destul de multe lucruri legate de asfalt.

apoi nu a mai contat nimic.

am revenit la mine, la ceea ce imi salveaza timpul, starea, inima.

cu Raul alaturi lucrurile au mers asa cum e sa fie de frumos.

nu am vazut in fata ochilor, pana la final, altceva decat lumini. nu stiu unde ati stat, daca ati stat bine, daca s-a auzit bine. cand s-au aprins luminile insa nu ma asteptam sa vad atat de multe si frumoase suflete.

mi-a spus cineva in noaptea asta “te fredonez, inca, in minte“.

cand “rapesti” timpul cuiva si cateva ore dupa momentul scenei atunci te simti norocos, atat de norocos incat nu mai conteaza asfaltul care ti-a furat tie timpul.

ma uit la cana mea de ceai, cu luna si stele, sunt obosita tare…dar unele concerte vin si nu mai pleaca, nu vor sa se duca in memorie. ma simt inca acolo, cu reflectoarele colorate in ochi, povestindu-ma.

“joia pacatosilor” nu e concert, e marturisire. cea mai posibil de sincera, cat de mult posibil a mea si a altora.

mai beau o gura de ceai, mai aprind o tigara, sunt suficient de obosita incat somnul sa fie inca departe, dodo e pe scaunul de langa mine, asteapta si el sa ma duc spre dormitor…

am vrut sa las insa un semn, ca de fiecare data dupa, pentru ca ce simt acum e al naibii de frumos.

vreau soare maine si o terasa undeva, unde sa beau inca o ceasca de ceai si sa-mi fie bine.

multumesc!

plecaciune si drag!

Posted on

astazi nu vii – versuri si un pic din altele

tot circula stirea cu “blue moon”… de fapt un fenomen de luna plina de doua ori intr-un interval scurt de 30 de zile…asta-noapte era suficient de aproape de pamant incat sa fie far luminos. far pentru navele care nu-si mai stiu directia si pentru cei care-si aduna, de peste tot, bucatile de suflet. da, eu si luna, nimic nou.

a inceput si toamna intr-un fel, si vestea asta circula…eu ma simt blocata intr-un decembrie din alt an, din alta viata…ce zi e azi?

o alta piesa, alte versuri ale subsemnatei, continui seria albumului aparut anul trecut

astazi nu vii – m/v alina manole (album dragoste in 3)

te-am iubit de tot si-n toate…dragoste cu mere coapte

cu copii pictati pe tavan in camera fara geam

eram cu tine, mi-erai tot, desi spuneam ca nu mai pot

te-am iubit cu dracii toti si i-am tras pe roti

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

te-am iubit demult de tot…de la rasarit la nord

ne certam cine-i mai cald sau mai bun sau mai inalt

eram cu tine si atat…cum mi te agatai de gat…si urlai ca un dement

cand spuneam ca-mi esti absent…

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald,

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

Posted on

cam asta ar fi

ma gandeam de ce n-am mai avut chef de scris aici un rand macar. ma gandeam de vreo 3 zile. acum ma ajuta domnul andries un pic cu “petala”. nu sa gandesc, ci sa scriu.

17:14 am scapat de primele randuri 🙂

am fost la doua lansari de albume, al proiectului tivodar si al lui puiu cretu. marca aparte pe fiecare dintre ele, fiecare cu specificul dat de artist. in fiecare dintre locuri lume multa si frumoasa, artisti, prieteni, show. azi voi fi la bucov, la free fest. as fi vrut si alternosfera de ieri, tot in padure, numai ca s-au aranjat lucrurile intr-un fel.

ieri a plouat pe toata lumea in bucuresti, dramatic de-a dreptul, asa ca nu o sa povestesc aventura taxi + streasina. noroc cu un gest care m-a scapat de raceala si anume pulover uscat ca eram in deplasare de club.

in ultima vreme m-am tot gandit si la ce inseamna casuta de discuri si ce semnificatie are pentru mine. unele componente s-au modificat, emotia mea ramane aceeasi, energia e in continuare mare si frumoasa, asa ca am luat ceva decizii. o sa le zic cu voce tare saptamana viitoare, dupa aniversarea a 10 titluri in catalogul mho music. aniversarea va fi marcata de conferinta de presa cu timpuri noi de la carturesti verona (marti, 29 mai, ora 16:00, in ceainarie). nu va imaginati chef de firma, e doar un punct de referinta.

acum las tot undeva intr-o laterala. e sambata, cu cer uniform. ascult andries. acusi o sa inchid si voi pleca la drum si pe drum nu se va asculta nimic, nicio muzica. zgomot de motor, de geam care-i blocat si pentru care nu e timp de reparatii, un nod in gat mic cat sa simt rotile ca se invart in acelasi timp cu rotile din capul meu la viteza deloc legala, as usual.

a! da! ca sa-mi fie bine o sa port bocancii mei rosii.

si e 17:42, cred ca la un moment dat am cazut pe ganduri

Posted on

vacante inca imposibile

cica incep ploile. mi-e dor de o vacanta de cateva zile undeva departe de asfalt. sa stau, sa dorm, sa iubesc, sa pap ceva bun, sa ma rasfat fara program, sa ma plimb cu moderatie (fara eforturi fizice teribile, uneori organismul vrea sa fie lasat in pace si atat), sa ma adun cat sa scriu, sa ma adun cat sa linistesc celulele, una cate una (sau hai, in grupuri, ca vorbim doar de cateva zile). ritmul ultimelor saptamani ma impiedica sa fug spre liniste si cam asa se vor desfasura lucrurile inca o perioada asa ca deocamdata, inainte sa adorm, visez la toate cele pe care mi le doresc. pana si gandul linisteste.

ca si in primavara, organismul imi da semne ca nu ma port cum trebuie cu mine insami. saptamana viitoare insa iau drumuri de medici la picior si pentru mine, ca tot am invatat drumurile pentru cei din jur.

cica incep ploile. n-as fi eu daca nu m-as bucura un pic. un pulover mai gros, o esarfa la gat (obligatoriu), o umbrela din cele mici care incap in geanta si un ceai bun intr-un loc cu arome placute (eventual o masa la geam).

o muzica frumoasa care sa insoteasca periplul (victor bailey, poogie bell…)

Posted on

vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.