am primit mai devreme un apel de la o domnisoara al carei nume nu am putut sa-l aud de galagia din jurul ei (ea m-a sunat, putea sa isi gaseasca un moment mai potrivit sa faca asta) si care ma anunta ca organizeaza peste 2 zile un eveniment caritabil in clubul x din bucuresti si ma intreaba “daca sunt interesata”. nu intru in detaliile apelului ca mi-e jena de modul in care domnisoara a condus discutia. cert e ca m-am enervat si am decis ca cel mai bine e sa scriu ce cred despre organizarea unor evenimente caritabile (ca nu e prima data cand sunt invitata sa particip si am contribuit in timp pe cat am putut la multe cauze, indiferent ca m-am dus cu chitara sau cu bani de-acasa)
1. normal este ca telefonul primit sa contina obligatoriu informatii despre scopul evenimentului, in sprijinul cui se desfasoara si cine este organizatorul (asociatia, fundatia etc) – e un minim de informatie care trebuie furnizata inainte de a pune orice intrebare. nu mai spun ca telefonul pe care-l dati oricui credeti ca poate sa contribuie la eveniment nu trebuie sa fie dat nici cand sunteti in metrou, nici cand sunteti in bar sau cu prietenii/colegii la o tigara pe holuri. in plus, pregatiti un e-mail cu toate informatiile si solicitati adresa unde sa-l trimiteti. in astfel de situatii, mi-ar placea sa cred ca munca mea de artist (stiu, “2-3 piese, nu mare lucru“, am auzit si asta, tot de la un “organizator” de event caritabil) va ajunge unde trebuie si cum trebuie; cazuri de strans bani si nejustificat apoi sunt multe din pacate
2. incercati sa sunati inainte sa puneti afise pe site-uri, cu line-up cu tot. nu-mi doresc sa apar pe afise, considerentul este altul: anuntand public artistii, informatia poate ajunge la cei care sunt fanii lor si acestia din urma isi vor uni fortele pentru a cumpara bilet, a dona bani, a aduce jucarii sau orice implica proiectul de intrajutorare.
3. nu vreau sa aud la telefon niciodata faptul ca “da bine la CV sa caritezi”! este jignitor sa puneti asa problema nu doar fata de artistul pe care il sunati, ci, mai ales, fata de cauza pe care o reprezentati!
4. aveti grija sa faceti lucrurile din timp si, daca nu va pricepeti, invitati un organizator sa va ajute, tot pro-bono. daca nu il gasiti (ma indoiesc) macar invatati din experientele trecute (valabil pentru cei care se implica mai mult decat o data). nu este normal pentru cauza voastra sa sunati cu doua zile inainte si sa vreti si raspunsul pe loc. sansele ca un artist sa fie “liber” scad simtitor pentru ca artistului ii sunt programate concerte din timp.
5. un eveniment reusit inseamna si conditii tehnice. daca nu exista conditii tehnice anuntati de la inceput si adaptati totul frumos. nu exista conditii de amplificare sunet? nu-i nicio problema! puteti sa creati o atmosfera de sufragerie primitoare oriunde. este de preferat unei situatii in care sa se cante pe boxe de calculator
6. pentru numele lui Dumnezeu, nu mai organizati evenimente doar de Paste si de Craciun! da, puteti pleca de la premisa ca oamenii sunt mai darnici inainte de astea doua sarbatori religioase, dar nu va bazati pe ipoteza aceasta la nesfarsit! motivul este simplu: cu cat incarci 2 saptamani de, sa spunem, decembrie, cu evenimente caritabile, cu atat scade si interesul potentialilor donatori si se spliteaza imens publicul tinta. nu de alta, dar nu-s multi cei care chiar vin cu daruri de acasa
7. un punct al naibii de subiectiv si adresat doar celor care stiu de ce scriu asta, nu celor pe care ii admir pentru cum isi dedica viata unor cauze: va rog mult macar sa va prefaceti ca va pasa de copilul, tanarul, batranul pentru care se intentioneaza strangerea de fonduri. ca va pasa de casa de copii, de azilul de batrani, de operatia pentru care nu sunt fonduri destule. de Cauza pentru care chemati pe toata lumea.
o ultima regula, de suflet: mergi macar o data la un eveniment caritabil si contribuie.
