Posted on

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

Posted on

abia astept sa traiesc azi

nu stiu sa fiu “un amic”. prieten stiu cum sa fiu. de aici mi s-au tras destule 🙂

e final de ianuarie si am deja cateva lucruri simpatice pe care le-am adunat in zona de amintiri din care imi voi hrani (daca va fi cazul sa ajung acolo) o batranete pe sezlong. chiar si acum insa mai trag cu ochiul in urma si ma mir, de mine, de drumul de pana acum si multumesc in gand lui dumnezeu, oricat as fi de nedusa la biserica, pentru ca am ajuns intreaga si (relativ) sanatoasa, la varsta asta. o prietena imi spunea ca ne alegem parintii inainte de a ne naste. nu stiu daca e adevarat sau nu, dar am cea mai frumoasa mama cu putinta. inca ma mai surprinde, cu idei si planuri fel de fel pe care le dospeste langa soba cu lemne care mi-a vegheat si mie copilaria. daca voi avea un copil la un moment dat imi voi dori sa fiu o mama pe cat de normala si de decenta si de deschisa la minte e mama mea.

incepusem cu ceva, iarasi am luat-o pe una dintre ramificatii…niciodata nu voi avea cale dreapta de la A la B 😀 asa cum niciodata nu voi crede in punctul zero. de la o anumita varsta, oricat de trait sau de netrait ai fi, nu exista un zero absolut pentru nimic. fiecare isi poarta istoriile in spate, adunate putin cate putin, din bune, rele, cu mosteniri de familie, cu greseli de copilarie, cu nebuloase ale varstelor  20, 30… important e sa fii impacat cu tine, cu alegerile tale. evident, neuitand ca nu esti buricul pamantului si ca poti face orice. da, stiu, e greu sa ai coloana dreapta “in ziua de azi…” … 🙂

e final de ianuarie, nu stiu de ce dar ma simt ca si cand as incheia anul 2012. a fost un an al dracului de. (da, punct)

anul asta insa incep sa recuperez, prin oameni si evenimente, tot ceea ce am crezut ca pierd cu cateva luni in urma. de fapt, nu am pierdut nimic, am castigat mai mult decat puteam crede, fiind omul care sunt. si in primul rand castig amintiri pe care timpul, selectiv, le pune in cutii. unele nu vor mai fi deschise niciodata. altele vor rabufni bucuros la fiecare aducere aminte. si e doar inceputul.

in alti ani spuneam in ianuarie: “abia astept primavara”. acum spun “abia traiesc ziua de azi”. inca nu s-a terminat, mai sunt niste ore bune, pe care simt cu toata inima ca le traiesc.

un copil frumos scria de curand despre vis si masti. (saricica, stii ca mi-esti draga) 🙂 mi-a placut un rand din cele scrise, mai mult decat altele: “niciuna din consecințele minciunilor noastre nu rămâne fără răspuns”. a trai cu sinceritate, asta e pentru mine drumul cel mai simplu de la A la B. nimeni nu a spus ca e si usor sau rapid sa ajungi la destinatie 🙂

am pornit de la un gand, am crescut copacul de idei si uite unde am ajuns… 🙂

sa fiti buni!

a! un pic de muzica pentru ca se potriveste cu tot din jur, chiar si cu soarele asta care s-a intors un pic si lumineaza blocurile de vis-a-vis 🙂

Posted on

Romania ca alegere

steag

Miroase frumos a cafea, e dimineata linistita, asa, ca pentru 1 decembrie. Cred ca e primul an dupa multi in care parada militara se intampla sub senin si termometre decente.

Intalnesc tot felul de atitudini legate de ziua de astazi si de apartenenta la neamul romanesc. ba ca avem tara frumoasa dar locuita, ba ca nu avem identitate nationala atat de bine conturata incat sa conteze, ba ca, uite, se traieste atat de prost aici incat nu mai merita,  ba ca ne furam noi intre noi…

In ceea ce ma priveste, lucrurile sunt simple. Oriunde m-as fi nascut, acela ar fi fost cuibul meu. Oriunde m-as fi nascut as fi avut un grai pe care sa-l invat si cu care sa spun ce vreau. Oriunde m-as fi nascut as fi intalnit oameni cu care sa rezonez. Oriunde m-as fi nascut as fi ales daca sa raman acolo sau sa plec, in functie de drumul meu de viata. Oriunde m-as fi nascut m-ar fi dezamagit si ranit semeni de-ai mei, doar pentru ca vorbim de oameni nu de etichete. In oricare tara a nasterii mele as fi invatat diferenta intre alb si negru. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut pace. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut acelasi nivel de trai.

S-a intamplat sa ma nasc aici. sa cresc in Romania. E singura intamplare, in rest sunt alegeri.

Am ales sa nu vreau sa plec si sa-mi construiesc drumul de viata aici. Nu intamplator, cu siguranta, imi place atat de mult limba romana incat sa aleg sa scriu poeme. Viata m-a pus sa calatoresc intre granitele patriei mele si sa ma indragostesc pe termen lung de ce vad. Nu intamplator imi place aerul. Am ales sa imi deschid sufletul in fata unor oameni ca mine, care sunt romani cu alegerile lor legate de acest teritoriu.  Nu intamplator vad si judec partile bune ale vietii zilnice fara sa ignor momentele in care un roman sau altul apeleaza la micul smen sau la marea hotie. nu intamplator mi-e rusine pentru lipsa de cultura si de bun simt a unui roman sau a altuia, dar aleg si sa ma uit mai sus si sa vad ca langa fiecare dintre ei exista cel putin un numar similar de romani cu care interactionez si care au fost crescuti frumos. Aleg sa sper ca va fi mai bine si sa fac ce tine de mine pentru asta, in universul meu extins. Aleg sa vad lucrurile frumoase. aleg sa iau atitudine fata de lucrurile care nu se inscriu in regula cetatii.

Aleg sa nu spun niciodata “Romania e o tara de rahat” pentru ca asta ar insemna sa invalidez, constient, toata mostenirea mea culturala si istoria mea de individ rational. Si nu, nu-mi plac generalizarile.

Nu sunt un roman de conjunctura.

La multi ani Patriei mele si romanilor pentru care conteaza acest lucru!

Posted on

articol usor nervos, noroc cu Sting… :)

unele intelegeri sunt de bun simt. dar cum Bunul e cam greu de gasit, iata-ma la inceput de octombrie cu vesti noi aflate intr-un interval scurt si care imi reconfirma faptul ca unii oameni de calitate inferioara nu vor creste niciodata. se vor conforma o vreme unor standarde mai inalte, apoi vor obosi si vor cauta cai de scapare de sub presiuni, repet, ale bunului simt. desi in naivitatea-mi caracteristica tot cred ca cei din jur sunt buni, frumosi si eleganti si isi respecta promisiunile, ma vad pusa de multe ori in ipostaze revelatorii: omul/oamenii astia asa sunt ei construiti, educati, la nivel mic…de ce sa mai am asteptari?!

evident ca asta e postare usor nervoasa, chestiunile legate de “deal“-uri incalcate imi provoaca si sila un pic. dar cum viata e o chestiune de alegere, cu siguranta voi alege o strategie, alta decat cea decenta si eleganta, cu care sa raspund (am unde sa urc inapoi, slava cerului!) si apoi sa inchid usile.  viata mea, mai ales cea profesionala, merita mai mult decat momente in care sa ma opresc din drum surprinsa ca ceilalti nu sunt ok…

si daca vorbim de alegeri…alegerea corecta este buna, inteleapta, eleganta, frumoasa. la capatul celalalt, vorba unei prietene, “alegerea gresita e grasa, urata, neagra si fada“.  asa ca dragii mei, aveti grija ce alegeti. nu de alta, dar s-ar putea ca viata sa va puna la rascruce si sa aleaga pentru voi…si intotdeauna veti regreta si va veti uita in urma si va veti plange ca va e greu si urat si trist…

ca sa revin acum la “mine”-le meu frumos si modest 😀 amintesc pe aceasta cale ca e ziua domnului Sting, pe care stiti ca-l iubesc mult de tot. playlist-ul meu de azi inseamna Sting, in orice formula, cu cireasa de pe tort a proiectului simfonic.

“Stand up all you lovers in the world
Stand up and be counted every boy and every girl
Stand up all you lovers in the world
We’re starting up a brand new day”

hai ca m-am mai calmat 🙂

maine merg la concert la TAXI la sala palatului, asa, de rasfat 🙂

Posted on

intre telefoane, maine si relatii

pentru ca sunt lenesa nu duc lucrurile la reparat cand trebuie. oricum nu prea cred in ideea de obiect reparat. e ca si cu relatiile in definitiv, orice nod, sarma sau lipici aplicat prelungeste un pic agonia si cam atat. cu alte cuvinte 😀 mi-a murit telefonul de tot. acum am revenit la un nokia batran ca inghetata polar (daaaa, stiu, a aparut din nou si inca n-am mancat si mor de pofta copilariei!!!), telefon care nu stie ce-i acela wifi, rade la mine cand ma suna cineva si…cam atat. ma consolez ca voi rezolva si asta intr-un fel sau altul, de preferat in curand. oricum, e bine de precizat ca daca ma sunati sa nu va asteptati sa va recunosc din prima (evident ca cele 6892 de numere de telefon nu au incaput in memoria antiquue-ului).

(nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca video-ul “dragoste in 3” poate fi vizionat in format HD la 1080 🙂 )

scriam de relatii parca, nu? 🙂 una dintre lectiile pe care le-am invatat in ultimele luni e ca murim “maine” si “maine” poate fi al naibii de aproape. s-ar putea sa ma inteleptesc si sa devin neplacuta, dar cand aud in jur spus “e timp” (de iubit, de luat decizii, de trait) mi se strepezesc dintii. nu, nene, timp nu mai e.  “maine” poate se insemne si cancer nu doar relatia perfecta pe care tot o cauta unul sau altul. si cat de multi nu cred ca “maine” inseamna si rau, nu doar o ipoteza a binelui care va fi de la un moment incolo….

ma intreba cineva ce sa faca cu speranta ca ii va fi bine la un moment dat. sperantele sunt pentru oameni slabi. cei puternici n-au timp sa isi faca sperante, isi ocupa tot timpul cu drumul ales, cu pasii pe care ii fac si le e bine.

imi place uneori sa ma vad batrana si simpatica, povestind cu prietena mea la fel de batrana ce faceam la 20, 33, 41, 52, 64, 70 de ani. punand o acolada faina peste tot. povestind de copii, de barbati, de crizele nervoase, de alegeri. pentru asta insa, acum trebuie sa traiesc ca si cand nu voi ajunge niciodata sa mai povestesc ce faceam ieri.

si pentru ca vorbeam de telefoane 😀 cu ce fac si eu o poza azi de pus pe twitter de la concertul linkin park?! 🙁

Posted on

dupa scurt-circuit

sa presupunem ca viata ta a urmat un curs de evolutie normal (unde normal inseamna bifarea cu limitele de rigoare a parametrilor sociali de munca, viata de familie etc). si la un moment dat…poc! nu in mediile exterioare ci inauntru. pentru tine are loc un scurt circuit (in general de sanatate) care te forteaza sa-ti reformulezi strategia de viata.

in prima etapa concentrarea pe tine e maxima. daca ai fost un individ dedicat celorlalti, mediul extern te va judeca aspru in aceasta perioada sub pretextul grijii fata de tine. in fapt, doar se tem ca timpul pe care ti-l aloci mai nou nu-i include.

a doua etapa inseamna cumintenie si “to do” list ca sa-ti fie bine. te tii o vreme de toate, dupa cum te pricepi mai bine (meditatie, xanax, sport, cursuri de …orice, ponderare), ignorand semnalele din afara, ba chiar opunandu-le rezistenta.

a treia etapa identificata e cea in care incepi sa faci concesii. ti-e dor de capacitatea timpului tau de dinainte de scurt-circuit. ti-e dor de tine cu ceilalti, de caldura degajata de fostul Tu. ti-e dor sa-ti fie grija si sa te imparti catre toti cei care conteaza, desi poate din din cauza lor…

a! sa fie si o piesa de atmosfera intre timp…

a reveni inseamna asteptari la care trebuie sa raspunzi. sa fii acelasi . sa faci lucrurile la fel.  sa simti la fel. si niciuna dintre asteptarile acestea nu mai au ecou. pe cat e mai fortat momentul de schimbare, pe atat te indepartezi de fostul Eu. evolutia Celorlalti e mai inceata si oricat ar fi de empatici nu te vor ajunge. si dincolo de asta, nici nu te vor intelege…si e firesc sa nu o poate face. intelegerea profunda vine din experienta directa din pacate. si iata-te in fata unei alegeri. o intuiti bine.

nu stiu daca etapa a patra inseamna redefiniri majore pe fondul noii structuri. cand voi ajunge si acolo va voi povesti

pana atunci 🙂 avem inca o editie de luna patrata cu muzica folk 100% romaneasca. astazi, de la 6 la 8, la Radio Lynx, e folk dupa voia voastra

Posted on

fisa de ponta’j

a fost o zi lunga, dupa 2 zile si mai lungi, nedormite. ceva munci, ceva administrative. si peste toate, agresiv, transmisiile directe ale congresului PSD. in curand, congresele partidului vor ajunge un fel de “cerbul de aur”. stii ca o data la 2 ani ai un spectacol lung, cu surprize.  in urma cu 2 saptamani spuneam ca ponta poate fi o alegere inspirata, cu suficient de multe sfori legate de mijloacele (fixe ale) delegatilor. la vremea aceea, ponta declara ca nu candideaza ca sa nu se supere lumea pe el. cu rasul pe buze. al tineretii si nu numai. nu m-a surprins succesul de aseara al tanarului ponta. lui geoana trebuia sa i se demonstreze ca mai poate pierde inca o data, la diferenta mica de contracandidat. (aici intervine diferenta intre geoana si nastase: cel din urma a fost obligat mai putin oficial sa se retraga si a facut-o la timp).  spectacolul a fost desavarsit oricum: scandalul si haosul de la inceput si finalul cu discutii administrative intre invingator si invins. o imagine care ma urmareste e urmatoarea Continue reading “fisa de ponta’j”