eu si noul meu cantec

unele intalniri lasa un fluture in urma, altele lasa un curcubeu, altele lasa cuvinte. pentru fiecare dintre acestea ma bucur la fel, fiecareia ii corespunde un alt cantec, un alt zambet atunci cand sunt pe scena, un alt algoritm de a simti si canta. acum am in minte mai ales piesele noi care s-au scris (iara nu le-am scris eu, ca stiti ca impart si cu cerul) si care-mi aduc un freamat aparte. s-au adunat in ultima vreme cateva care-mi aduc culori in obraji, satinate.

“s-a scris” un cantec nou mai devreme. e o poveste ca pentru cei mai copii dintre toti adultii. adica pentru cei care stiu sa se joace. cu adevarat Stiu.

mi-am pus un pahar cu vin rosu, cantecul pare ca sta la masa cu mine. e un soi de perversiune muzical-amoroasa intre noi. ne cunoastem deja, putem sa ne facem bine, la fel cum putem sa ne facem rau. el stie ca lucrurile se aleg cumva, eu aleg astazi sa-i acord intreaga mea atentie. maine isi va schimba un acord si imi va da de stire pentru a fi sigur ca da, am inteles.  in timp, dupa ce ne vom acorda suficient, vom aparea in public, pentru ca SI acolo (iata perversiunea de care scriam mai sus ) ne este totul permis.

am avantajul ca stie ca sunt cea mai minunata dintre toate femeile care-l puteau scrie. are dezavantajul ca el sa nu-mi fie de ajuns …

da, unele intalniri lasa cuvinte in urma….

altele…nimic 🙂