Posted on

Imi plac indragostitii

Life pathway - Vlad Eftenie
Life pathway – Vlad Eftenie

Imi plac indragostitii. Toata bucuria ce le iese prin pori devine contagioasa, nu ma mai pot opri din zambet cand ma uit spre ei si inima mea incepe sa bata, cu o sincopa in plus. De drag.

Imi plac indragostitii pentru ca se uita unii la altii si incep sa rada si Doamne, cum rad, ca in cea mai frumoasa copilarie de prunc. De parca ar sta calare pe curcubeu si-ar manca bomboane de fericire.

Au in ei muzica, cea mai potrivita muzica, au in ei ordinea lui Simplu si le e de ajuns. Scriu scrisori in minte, pe hartie, in telefon, pe piele, in nisip, pe nori, pe oamenii pe langa care trec, le curg cuvintele si nu se opresc, nu se opresc, lumineaza.

Au ei “ceva” si “ceva”-ul acesta inseamna tot. Tot aerul.

Si, indiferent cat vor fi indragostiti, cateva ore sau multe saptamani, se vor hrani multa vreme din aceasta bautura a simturilor care-i transforma in regii pamantului.

Nu m-am mai indragostit demult si, exact cand simteam ca imi lipseste, i-am intalnit, si mi-au salvat lumea fara sa stie.

(foto:Vlad Eftenie)

Posted on

arhive de timp

timpul se comprima ciudat, pachete cu luni de zile se arhiveaza parca, din cand in cand scot fragmente din memorie. pe masura ce trec zilele fragmentele devin mai putine in multitudinea de clipe care trec in asfalt. asa imi dau seama ca am o problema.

mi-e dor sa deschid geamul si sa vad un munte. pe munte nu mai urc de niste ani, nici macar asa, cuminte si fara efort, pana pe varf de ceahlau. de niste ani nici nu prea am avut concediu/vacanta, cu 3 exceptii (trebuiau sa fie 3), din care doua au insemnat asfaltul unor capitale superbe. motivul muncii fara sef devine din ce in ce mai mult o scuza jenanta in fata demobilizarii. in perioada aceasta spun ca daca a pierde un contract al carui profit inseamna bani e mai important decat a castiga in cateva zile liniste si odihna si caldura numai buna de rezistat in inca ceva luni de munca, atunci traiesc in alte norme decat cele ale sufletului. iata, ma razvratesc 🙂

da, ceea ce m-a salvat, la propriu, sunt plecarile cu concert. probabil ca daca as fi mai putin emotiva si mai putin stresata de cum se intampla actul meu artistic atunci as considera si ca sunt in mini-vacanta si poate as percepe altfel ruperea de bucuresti. de cele mai multe ori insa “merg cu treaba”, noroc cu caldura oamenilor langa care ajung, caldura ce ma ajuta sa mai rezist putin.

dar da, visez la momentul acela in care sa ma trezesc dimineata, sa deschid geamul (sau usa unei camere care da spre terasa) si sa simt aer curat, sa beau cafeaua alaturi de cel drag, sa lenevim, sa facem dragoste, sa ne plimbam, sa uitam ca va trebui sa ne intoarcem pe asfalt…

a! si poate sa si ploua putin…

Posted on

vineri, 13 iulie, concert in bucuresti (update)

concertul s-a mutat in Godot Cafe Teatru (Blanari 14, langa club A) ! s-a modificat si ora de incepere, in loc de 9 va fi 23:00!

a trecut ceva vreme de cand n-am mai concertat in bucuresti si normal ca mi s-a facut dor 🙂

am ales ziua de 13 iulie din mai multe motive. in primul rand pentru ca nu puteam eu pe 14 😀 in al doilea rand pentru ca e ziua Acelei prietene pe care o ai o data in viata. in al treilea rand pentru ca era singura mea data disponibila luna asta pentru concert in bucuresti. in al 4-lea rand, prea mi s-a parut fain ca e si vineri si 13…

formula de concert: alina manole, adrian cristescu, tudor olaru

nu uitati de rezervari, daca se intampla ceva si nu puteti ajunge sunati sa anulati, pentru ca alti oameni frumosi ca si voi sa nu renunte la concert (da, de fiecare data mai sunt locuri, adica “se fac”, inclusiv ale noastre va vor sta la dispozitie) 🙂

evenimentul public este anuntat si pe facebook, pe pagina oficiala

gata, va las un pic, descarc foto de la ipotesti si ma pun pe povestit cum a fost si acolo 🙂

Posted on

intre 2 si 21

centrul vechi musteste de oameni. aerul nu e atat de inghetat incat sa te alunge din strada in pub. tocuri cui prea inalte pentru pavaj. boxe deasupra usilor cat sa stii la ce muzica te astepti. un nai sufla atat de fals si se ia si dupa tine. un vocalist de ocazie scoate aburi si bani. doua scaune intr-un loc cald, un vin fiert, o cafea, vecini de masa care vorbesc prea tare pana te asezi. usa se deschide din cand in cand si esti in calea curentului si asta iti place. muzica e in camera cealalta si asta e bine. vezi fluturasi pentru revelion 2012. a fost noapte frumoasa. am avut aceeasi dorinta ca anul trecut. anul trecut mi s-a implinit, fie si pentru atat de putin timp.  aer rece din nou, multe lasate in aer, acolo, pe strazile din centrul vechi. 2 ianuarie. pana pe 21 ianuarie am multe de facut. nu stiu de ce pana pe 21 ianuarie. voi afla pe 22.

Ils se sont trouvés au bord du chemin
Sur l’autoroute des vacances
C’était sans doute un jour de chance
Ils avaient le ciel à portée de main
Un cadeau de la Providence
Alors, pourquoi penser aux lendemains

Posted on

cu rotile-n sus

in noaptea asta plec cu tine

ne punem roti si o luam in sus

nu, nu pana pe luna, dragul meu

(de-acolo ne vom hrani copiii)

o luam mai intr-o dunga

(nu, nici venus, acolo ajungem si fara sa plecam de-acasa)

bezmetici, imponderabili si tristi

(tristetea e avatarul suprem al zeilor, daca nu ma crezi intreaba-i)

din aerul tare vom taia bucati

(unde-i gasesti ca sa-i intrebi? vezi printre nori)

si le vom strange intre omoplati

ca pe niste aripi

(zborul e ca mersul pe bicicleta, nu-ti fie frica)

Posted on

aroganta, plouam

ploua ca ceata. am tot stat acasa pana a inceput. apoi am plecat la probele de sunet. daca ador ceva e momentul de dinainte de ape: vatul, haosul, tensiunea din nori. nu vi se pare ca suna a vanatoare de oameni? picatura cu picatura fiecare dintre cei de sub nori va fi atins. nu scapa nimeni. pe crestet, pe ureche, in ochi cand se uita in sus, pe umeri, pe coapsa desi fuge, de sus in jos, de jos in sus pe pantaloni sau pe tocuri…

ploua ca ceata. taxiul nu s-a strecurat… mai avea un pic si devenea strecuratoare.

cu aroganta voi scrie ca uneori sunt ca ploaia asta. cad cu putere pe viata de langa mine. desi ma intreb daca ma poate duce, asta nu ma impiedica, nu ma schimba. eu stiu ca trebuie sa curg, asa traiesc, pentru asta am fost facuta.

am ajuns acasa cu bucuria reintoarcerii la culcusul meu cald si la atmosfera pe care o are casa de o vreme incoace. am 75 de lalele in casa (stiu cate sunt pentru ca le-am numarat cand le-am schimbat astazi apa si am mai aruncat din cele traite deja prea mult). cumparate, primite cadou. pana anul asta nu-mi placeau…dar stiu si momentul in care mi-au deschis ochii. mai am si garoafe si narcise albe batute si frumos mirositoare.

O parte din laaaleeeelele

nu se mai simtea nici fumul de tigara, am inspirat inauntru doar un aer incarcat de verde intre geamuri si usi. acum evident ca fumez, in bucataria mea de lucru.

mi-am amintit in seara asta ca dodo implineste acusi 8 ani. cu mine e de 7. motan cuminte si prost si blanos si afectuos si atat de ca mine cand nu vrea sa fie deranjat… 🙂

ascult Sting. e mai putin de 1 luna pana la concert…

I must love what I destroy and destroy the thing I love