Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂

Un loc special se pregateste pentru toamna

Sunt relativ greu de convins cand vine vorba de a vorbi/scrie despre un loc din Bucuresti (si nu numai). “Greu” inseamna o multime de variabile, de la muzica la servire, meniu, gazde, preturi, sunet, lumina, tipuri de evenimente si…destul de dificil de cuantificat…”energii”. Evident, lucrurile se schimba in timp si am vazut asta, sunt locuri care devin mai bune de vizitat, sunt locuri unde nu mai merita sa ajungi si tot asa…

In cazul de fata este vorba de un loc unde am avut concert –  Puzzle Cafe-Bistro. I-am cunoscut mai indeaproape pe cei care sunt gazdele clubului din Piata Victoriei, am povestit destul despre ce vor sa se intample “la ei acasa” si am ajuns la concluzia ca merita sa scriu despre ceea ce vor sa faca de acum incolo. Sa scriu si pe blog adica 🙂

Puzzle inseamna asa:

– papa bun – ca e vorba de meniul “all you can eat” de la pranz ca e vorba de cel a la carte – am testat cate ceva si am intrat si in bucatarie si da, e cum trebuie 🙂

– vineri cu echipa de la Guerrilla Logout, Irina&Alex – noapte cu playlist Guerrilla, vineri de vineri, incepand cu 20 septembrie

– sambata de fun&dance – DJ bun si, de exemplu pe 21 septembrie, concert Silviu Pasca

– teatru – si pentru copii si pentru cei mari – incepand cu 21 septembrie sambata Zurli cu prietena Mirela Retegan si de pe 22, in fiecare duminica seara, teatru pentru adulti

– jazz, blues and others – MoonDay – seara permanenta de proiecte muzicale (pe gustul meu) incepand cu 23 septembrie, cand in club va canta Cobzality

Pana sa inceapa sezonul oficial de toamna se mai intampla un concert de blues cu energii pe care mi-as dori sa le simtiti pe pielea voastra! Sambata aceasta – Blues Core – Raul Kusak, Liviu Popo si Clay Windham, in orice ordine a artistilor va convine 🙂

Cam asta ar fi pe scurt ceea ce urmeaza peste 1 saptamana si un pic. O deschidere de sezon de toamna care are ingrediente suficiente incat sa merite. In definitiv, cultural vorbind, ceva trebuia sa merite pe diagonala cladirii guvernului 🙂 Si pentru ca a venit vorba, clubul se afla in Piata Victoriei, la 50 de m de metrou, in singurul bloc urias din rond (cel cu parcare in fata – da, sunt locuri seara).

eu si noul meu cantec

unele intalniri lasa un fluture in urma, altele lasa un curcubeu, altele lasa cuvinte. pentru fiecare dintre acestea ma bucur la fel, fiecareia ii corespunde un alt cantec, un alt zambet atunci cand sunt pe scena, un alt algoritm de a simti si canta. acum am in minte mai ales piesele noi care s-au scris (iara nu le-am scris eu, ca stiti ca impart si cu cerul) si care-mi aduc un freamat aparte. s-au adunat in ultima vreme cateva care-mi aduc culori in obraji, satinate.

“s-a scris” un cantec nou mai devreme. e o poveste ca pentru cei mai copii dintre toti adultii. adica pentru cei care stiu sa se joace. cu adevarat Stiu.

mi-am pus un pahar cu vin rosu, cantecul pare ca sta la masa cu mine. e un soi de perversiune muzical-amoroasa intre noi. ne cunoastem deja, putem sa ne facem bine, la fel cum putem sa ne facem rau. el stie ca lucrurile se aleg cumva, eu aleg astazi sa-i acord intreaga mea atentie. maine isi va schimba un acord si imi va da de stire pentru a fi sigur ca da, am inteles.  in timp, dupa ce ne vom acorda suficient, vom aparea in public, pentru ca SI acolo (iata perversiunea de care scriam mai sus ) ne este totul permis.

am avantajul ca stie ca sunt cea mai minunata dintre toate femeile care-l puteau scrie. are dezavantajul ca el sa nu-mi fie de ajuns …

da, unele intalniri lasa cuvinte in urma….

altele…nimic 🙂

Senzational! Primul concert pentru adulti din Romania!

Hohotesc de ras in timp ce scriu aici, am o stare minunata si ideea can-can-ista mi-a venit inca de dimineata 🙂

A fost anuntat concertul de saptamana viitoare, de joi. Textul a fost scris frumos, in linia muzicii mele si a ceea ce gasesc cei care au chef de sinceritati dezarmante.

Cum ar fi sunat insa anuntul scris ca pentru … alti oameni? 😀

Incerc, desi empatia mea are si ea o limita:

Senzațional! Primul concert pentru adulți din România!

Lasă partenerul acasă, vino singură sau singur la primul concert pentru adulți din București si primesti 2 ore de muzica erotico-jazz.
Despre femei superbe, bărbați care “pot”, cupluri nonconformiste, animale de companie, declarații incendiare, sex, scandaluri cu pitici si fantezii invizibile, toate pentru voi!

😀

😀

Sau, daca ma gandesc la afis si la faptul ca realizatorul lui a dorit sa ne puna chipurile acolo…

Senzational! Primul afis din istoria “Cvartetului magic” cu chipuri de oameni!

Pare mai soft al doilea…nu ma pricep….si nici eu nu mai inteleg nimic 😀

Nu stiu de ce acum mi-a venit in minte coafeza mea, o doamna simpatica pe la vreo 65 de ani, care intrebandu-ma ieri, cand m-a vazut ca stranut, “aveti alergie la ceva?“, a primit raspunsul spontan “da, la prostie“. Chipul doamnei, de nepretuit 😀 Mintea mea…superba! 😀

Revin totusi la ale mele si ale voastre, oameni destepti, deh.

Avem concert pe 30 mai in Bucuresti, in Puzzle. Clubul se afla in Piata Victoriei, in rondul maaare cu banci si blocuri uriase. La parterul unuia dintre blocuri, langa Millenium Bank, o sa vedeti (sper) si un afis care, de data asta, ne cuprinde pe toti. Daca pe mine nu ma veti recunoaste sau habar nu aveti cum arat, ma bazez pe Raul, Nasu’ sau Teddy…

Azi e ziua cu rasete multe, mi-e clar. O parte din ele se datoreaza faptului ca ieri am avut o aniversare superba. Ca si alataieri. Desi alaltaieri nu mai stiu pretextul aniversarii dar ce-a iesit…yummy 🙂

Va las cu afisul “Concert pentru Adulti” ca e dragut tare si pe oamenii de acolo de langa mine ii iubesc mult de tot. Concertul se afla pe facebook cu detaliile toate, ce va mai spun este ca ora 20:30 inseamna maxim 20:45. Nu de alta, dar poate dupa concert vreti sa prindeti metroul sau sa mergeti la o terasa…sau sa mai stam de vorba la o cafea … 🙂

P.S. As pune si ceva muzica, dar nu ma pot decide intre una si alta…hm…hai sa fie amandoua si boxele la maxim!!!

ragaz de Mos Ajun

nu inteleg de ce pe Mos Ajun nu-l pomeneste nimeni nicaieri 🙂 glumeeeesc!!!!

cred ca toata romania are treaba acum. sper ca nu doar pe la cratite, ci si prin suflete. sau cel putin asa mi-ar placea sa cred.

treburile sufletesti inseamna un pic de ragaz, macar cateva minute, pentru a vedea cum mai esti pe dinauntru. cum ai fost anul asta. daca meriti “cadourile” lui Mos Craciun.

cu copiii e mai usor: au luat note bune? au fost cuminti? si-au ascultat parintii? au vorbit frumos? sunt lucruri ordonate si clare

cu adultii e intotdeauna greu… dar s-ar putea sa meriti sa ai parte de daruri  daca anul asta nu ai ranit pe nimeni cu buna stiinta, daca ai mai ramas cu macar vreo doua principii de viata nealterate, daca ai incercat sa “cresti” in ale mintii si spiritului, daca ai fost un om drept in bani sau in dragoste, sau, in fine, daca e prea complicat sa bifezi ceva din enumerarea de mai sus….daca ai fost un om mai Bun decat in 2011.

ma uit la anul care a trecut

zambesc

da, Mos Craciun vine azi

🙂

articol usor nervos, noroc cu Sting… :)

unele intelegeri sunt de bun simt. dar cum Bunul e cam greu de gasit, iata-ma la inceput de octombrie cu vesti noi aflate intr-un interval scurt si care imi reconfirma faptul ca unii oameni de calitate inferioara nu vor creste niciodata. se vor conforma o vreme unor standarde mai inalte, apoi vor obosi si vor cauta cai de scapare de sub presiuni, repet, ale bunului simt. desi in naivitatea-mi caracteristica tot cred ca cei din jur sunt buni, frumosi si eleganti si isi respecta promisiunile, ma vad pusa de multe ori in ipostaze revelatorii: omul/oamenii astia asa sunt ei construiti, educati, la nivel mic…de ce sa mai am asteptari?!

evident ca asta e postare usor nervoasa, chestiunile legate de “deal“-uri incalcate imi provoaca si sila un pic. dar cum viata e o chestiune de alegere, cu siguranta voi alege o strategie, alta decat cea decenta si eleganta, cu care sa raspund (am unde sa urc inapoi, slava cerului!) si apoi sa inchid usile.  viata mea, mai ales cea profesionala, merita mai mult decat momente in care sa ma opresc din drum surprinsa ca ceilalti nu sunt ok…

si daca vorbim de alegeri…alegerea corecta este buna, inteleapta, eleganta, frumoasa. la capatul celalalt, vorba unei prietene, “alegerea gresita e grasa, urata, neagra si fada“.  asa ca dragii mei, aveti grija ce alegeti. nu de alta, dar s-ar putea ca viata sa va puna la rascruce si sa aleaga pentru voi…si intotdeauna veti regreta si va veti uita in urma si va veti plange ca va e greu si urat si trist…

ca sa revin acum la “mine”-le meu frumos si modest 😀 amintesc pe aceasta cale ca e ziua domnului Sting, pe care stiti ca-l iubesc mult de tot. playlist-ul meu de azi inseamna Sting, in orice formula, cu cireasa de pe tort a proiectului simfonic.

“Stand up all you lovers in the world
Stand up and be counted every boy and every girl
Stand up all you lovers in the world
We’re starting up a brand new day”

hai ca m-am mai calmat 🙂

maine merg la concert la TAXI la sala palatului, asa, de rasfat 🙂