Dupa ce-am visat ce-am visat (detalii aici ) si m-am trezit si pe jos si razand (cat de rar se intampla asta), uite ca ma aflu la capatul unei zile bune care merita scrisa. Zilele bune sunt rare in ultima vreme. Bune cap-coada. In ultimele luni mai curand am gasit cate un moment bun in noian de ore dificil curgatoare. Si uite ca vine o zi ca asta, la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata.
Inainte sa povestesc ziua,voi face rezumat de an, pe cat imi amintesc. Concerte destule. Aniversarea de 6 ani de Luna Patrata de la Hard Rock Cafe. Turneul de primavara cu Raul in Moldova si primul concert in Roman! Turneul din iunie cu Liuben Gordievschi. Prima data la Timisoara. Vara prea calda pe alocuri. Folk You, Enisala (cu cea mai frumoasa Luna Plina), iara Folk You de Bucuresti si concertul in foisorul din parcul Titan,”pe neasteptate” de cald :). Concerte-standard si spectacole “Joia Pacatosilor”. Noul model de tricou Joia Pacatosilor cu gandul si executia lui Bogdan Popovici de la Made2Wow. Prima iesire din tara cu muzica mea in limba romana si experienta Stuttgart, absolut fantastica. Primul concert singura pe scena dupa 2008. Primul concert “cu repetitie”, adica doua la interval de 30 de minute la Teatrelli (gazda buna si desteapta) cu lansarea videoclipului piesei Langa mine (realizat de Tudor Olaru si Marius Tanef). Cantatul cu Mugurel Coman. Lansarea a doua albume la casa mea de discuri ale prietenilor mei Cosmin Vaman si Folk Frate. Inceputul serios al lucrului la cartea pentru copii, adica intalnirea virtuala cu Alina Iftime de la Iasi, desenatoare minunata, care a ilustrat capitolele cartii despre care am scris la un moment dat si pe blog. Despre carte si despre ratoi voi mai povesti! Gatitul public la ceaune de La Copac si piersici si nectarine aduse din livada prietenilor mei. Munca multa dincolo de muzica. Multa. Somn putin si agitatie. Insomnii. Unele dezamagiri de oameni. Sau eu si naivitatile mele. 🙂 Si cine stie ce-o mai fi fost dar acum imi scapa. Pentru ca de la un moment dat incoace am trait cu nod. Stiti si voi de cand si de ce. Am inchis anul muzical pe 22 noiembrie cu un concerte al carui scop nu voiam sa fie cel care a fost…. Concertul de decembrie putea sa fie si imi pare rau ca am intrerupt o traditie de ani cu Mos si cadouri pentru spectatori. La anul ma destept.
Dincolo de muzica si munca…patru escapade au fost frumoase: una pe dealuri cu cai, alta in Vama Veche ca-si-cand-as-avea-19-ani, una in Sinaia in canicula de suflete si una in Balchik. Cu oameni pe care inima mea i-a sapat singura in pereti. Altfel…concediu nu. Vacanta nu. Imi ajunge sa plec in turneu. Cred 🙂 In plus, m-am mutat in alta casuta. Si am senzatia ca stau aici de cand lumea!
…pauza de tigara…
Nu ma asteptam sa enumar atat de multe. M-am uitat pe pagina de pe facebook ca sa imi mai amintesc una alta. Si pe blog. Importanta momentelor s-a diluat de la un moment dat incoace. Importanta oamenilor din viata mea nu se dilueaza insa cu nimic. Multumesc tuturor celor cu care anul acesta am impartit cate un drum de viata sau de muzica. De la fiecare invat. Si inima mea invata sa primeasca. Multumesc!
…pauza de emotie acum…
Scriam la inceput ca voi povesti si ziua asta atipic de buna. E ca o melodie. Incepe cu o cerere de casatorie in vis (se gaseste pe FB), un buf din pat sub bradutul din dormitor, un ras la cafea, un drum cu treburi, o finalizare de treburi administrative pentru cartea pentru copii, o intalnire cu o prietena, un buchet de trandafiri primit complet pe neasteptate de la doi adolescenti minunati, prima ninsoare si eu cu florile mele mergand pe strazi cu cizmele mele faine, apoi casuta mea cu doi braduti (asa s-a intamplat, nu e fitza sa am si in dormitor 🙂 ) si, in seara, gestul prietenilor mei… (nu stiu daca pot sa zic cine sunt) de a-mi spune ca ma ajuta cu o parte din munca pentru carte printr-o sponsorizare. Recunosc: dupa plinul zilei, cand a venit si ultima veste (adica m-au sunat si au zis “Hai sa facem asta maine”) inima mea a batut cam tare si am cazut intr-un somn adanc de 2 ore. Binele zilei a fost prea mult. Probabil si pentru ca vine dupa niste alte zile de culcus frumos, in care m-am simtit rasfatata cum n-am fost demult. Si revin la ce scriam in primul paragraf… e o zi la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata. Si ca nu prea mai astepti gesturi frumoase, iar cand vin…esti coplesit!
Am terminat de facut bagajul. Beau un pahar mic de vin rosu. Mai fumez o tigara. Apoi somn.
Va doresc Fericire. Asta sa fie cuvantul anului 2016. Fericire.
Plecaciune si drag!
Ne vedem cu muzichie pe 16 ianuarie, in Bucuresti. Detalii in curand!
