Ceea ce femeia nu-i spune niciodata barbatului este calitatea vigorii lui sexuale. Minciuna ultima. (…) Cine s-ar culca cu magicienii? Profetii nu au sex. Lawrence. Isus. Si femeile il adora. Femeile sunt masochiste. Adevarul!
Ce sunt eu? Nu se disipeaza oare o mare parte din senzualitatea mea in extazul scrisului, al frumusetii, al senzatiilor fara apogeu? Nu-mi petrec oare viata fie suspendata deasupra lumii, fie la marginea ei? Nu sunt eu poate un alt Rimbaud, care nu putea fi decat inocent sau obscen, dar nimic nuantat uman?
(…)
In seara asta realizez ca jurnalul este o lupta pentru a capta cea mai necaptabila persoana de pe pamant. Fug de mine insami. Nu spun toate minciunile mele – ar dura prea mult. Nu pot sa scriu totul despre mine. Gandesc in o suta de directii. (…) In fiecare zi trebuie sa spun: “Curaj, audace, maturitate, infrunta viata, infrunta publicul ca femeie, ca artist. Intareste-te. Inaspreste-te. Inaspreste-te.”
extras din Anais Nin, Incest, Ed. Humanitas, 2003
Concert in Club Utopia
Apocalypto
Aseara am vazut Apocalypto. Aseara am vazut Apocalypto. Du-te si tu sa vezi Apocalypto. Sau downloadeaza-l (legal……….fireste…..) ! Dar uita-te la Apocalypto daca vrei un altfel de film fata de cele in care exista cel putin un american. Caci in filmul asta americanii sunt dupa camerele de filmat, dupa foile de scenariu (in fine, cam peste tot e Mel Gibson). Si bine fac (bine face).
Apocalypto iti cere un pic de rezistenta suplimentara psihica. Si simt al umorului. Si empatie. Te solicita emotional. Te incanta. Si limba in care se vorbeste are muzica ei. (chiar ne intrebam aseara, dupa vizionare, care este limba in care Gibson va face urmatorul film; ce-ar putea sa urmeze dupa aramaica si mayasa?)
Nimic despre actiune, perspectiva, imagine, sunet. Sunt detalii care-ar sparge intregul unui film bun.
Vizionare placuta 🙂
Sursa foto: www.apocalypto.eu/
Anais Nin – fragment
Ma amuza ca singurul mod in care pot scapa de meditatiile nevrozate asupra iubirilor mele e sa incep sa ma intreb cat de bine (sau fidel) iubesc eu si sa-mi analizez tendinta de a pacali! Atunci voi putea rade un pic si voi putea scapa de pornirile suicidale!
Momentul cel mai magnific dintre toate este inaintarea catre catastrofa – acumularea inceata de detalii, evenimente si oameni care maresc procesiunea, progresia, intr-o lumina livida, sinistra, inaintarea unui fatalism imperios, inexorabil. Imi vad viata intreaga mergand mereu in directia asta – numai un mic incident impiedica o conflagratie. (…) Detest sa simt ca incapacitatea mea de a infrunta cele mai mari dureri ale dragostei ma face sa ma tem de absolutism. (…) Doamne, ce vulnerabilitate morbida. Inselatoria si amagirea sunt apararea mea impotriva unei vieti de tradare prea tragica, prea distructiva si prea inspaimantatoare pentru mine.
Anais Nin
din Anais Nin, “Incest”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003
dedoralaiv
tehno
Poem epic – Leonard Cohen
dac-as avea un cap stralucitor
si lumea s-ar intoarce dupa mine
in tramvaie;
si-as putea sa-mi intind corpul
prin apa stralucitoare
ca sa inot pe langa pesti si serpi acvatici;
dac-as putea sa imi distrug penajul
zburand prea aproape de soare;
crezi c-as ramane in camera asta
ca sa-ti recit poeme si sa-mi fac
scandaloase iluzii
la oricare miscare a gurii tale?
extras din “Viata, patimile si cantecele lui Leonard Cohen”, poeme trad. Mircea Cartarescu, Ed. Polirom, 2005
Ai cînta şi tu – Leonard Cohen
Ai cinta si tu
de te-ai afla
intr-un asemenea loc – nu
te-ar mai preocupa deloc
dac-ai fi-n stare sa-i lasi paf
pe toti
ca un Ray Charles sau o Edith Piaf
Ai cinta
ai tot cinta
nu pentru tine
ci pentru-a fauri un sine
din invechita hrana
ce putrezeste-n maruntaiele astrale
si-n rabufnirea fara dragoste
a rasuflarii gurii tale
te-ai face cintaret
mai repede decit iti iasa urasti farmecul unui rival
si dragul meu
luat de val
ai tot cinta
ai tot cinta
si tu
extras Cartea aleanului de Leonard Cohen, trad. Serban Foarta , Cristina Cheveresan, Ed. Polirom, 2006
Insula antifonata a lui Robinson Crusoe
ok, exista momente din viata cand vrei sa inchizi tot: usile, geamurile, telefonul, televizorul, radioul, computerul, ochii….si sa stai asa…izolat de impulsurile care-ti vin peste tot si care te indeamna sa cumperi, sa vorbesti, sa asculti, sa actionezi.
limitarea expunerii nu implica insa linistea sinelui.
presupunand ca ai avea la dispozitie o insula antifonata, fara sa iti pui problema resurselor de hrana…ce-ai face? eu cred ca m-as amuza la inceput….am timp de reflectie! apoi m-as plimba minimal…apoi…ce naiba as face apoi?! as fredona cantecele pe care le stiu, as recita glorios in fata unei asistente imaginare 2-3 poeme ale lui Cohen pe care le stiu pe de rost…seara as deveni romantica sperand ca ma filmeaza cineva, in aceeasi incredibila mirare ca ” e imposibil sa nu existe nimeni aici”. in cele din urma cu zilele care vin as incepe sa vorbesc, aceluiasi public, defalcat la un moment dat in personaje distincte, despre toate tarele, toate intamplarile nefericite (nefericirea e prima evidenta urma pe care o descoperi in singuratate), cred ca m-as putea si indragosti de unul dintre ascultatorii mintii mele, proiectat in fata mea, l-as psihanaliza probabil imaginandu-ma ca sunt copia lui Anais Nin …apoi, defuland astfel m-as simti dintr-o data mai bine si s-ar naste pregnant dorinta de intoarcere in social…
dar sa presupunem ca experimentul ar continua…in aceeasi oglinda a singuratatii as deveni fulminant de sincera? as regla contul intre principiile pe care le afisez in general si actiunile mele? oare as incepe sa vorbesc cu mine, precum Robinson Crusoe? (sa nu uitam scenariul de baza: am tot ce-mi trebuie, mai putin prezenta umana si infinit mai putine zgomote. si nu stau de ani de zile in ipostaza asta). as putea trai avandu-ma drept scop si unic spectator? well…raspunsul e sigur: in cele din urma m-as sinucide.
deschid ochii, computerul, radioul, televizorul, gamurile, usile. ma umplu de seva. asa traim toti in scopul comun al interactiunii.
Alina Manole