Caragiale, Biletul si Menajeria

Ok, acum chiar ca m-am enervat, de cateva zile nu mai poti respira de caragialism, unde-i beletu’ , nu-i beletu’, ba o fi dar e in arhive, ba iata-l dar nu e asta, ba uite-l dar mai apare unul, intre timp pleiada de analisti intoneaza textul biletului punand virgule de-aiurea, doar ca sa demonstreze ca ceva-ceva trebuie sa fie acolo, in fata ochilor, pentru ca orice e interpretabil domnii mei, si muzica folk se interpreteaza, nu la nivel asa de “profund” dar sigur la un nivel mai inalt, si uite cum toata tara stie ca nici ce scrii pe o bucata de hartie nu mai este sigur, cine stie unde ajunge scrisoarea mea catre Svetlana, poate o intercepteaza naibii serviciile si zic ca fac spionaj, mai bine stau pe chat toata ziua sau scriu emailuri dar nici asta nu mai e sigur si uite ca tocmai am cumparat o cartela de cosmo la promotie si au inceput sa sune imbecili care se joaca cu minutele gratis ca asa-i la moda si dau telefoane ca tampitii sa te injure de mama sau sa-ti povesteasca libidinosenii in receptor si eu care credeam ca de cand cu televiziunea digitala exista canalele special dedicate imberbilor dar, ma scuzati, pornisem de la bilet, imi scriu si eu in seara asta unul “Draga Alina: 1. vezi ca trebuie sa cumperi mancare pentru motan; 2: poti sa intervii si cu un sac de mancare pentru caini?”, bagatelizez stiu, pana la urma fiecare pe limba lui piere sau pe stiloul ala cu care semneaza si care nu e de 20.000 lei vechi.

Viata graham

asta inseamna sa tai felie dupa felie cu fiecare barbat
din ce in mai subtiri, din ce in ce mai la obiect
sex si taxi
fara metafore sau vise cu gust de transpiratie
intotdeauna curati amandoi fara minciuna sau telefoane
cu somnul tau dupa aceea, multumit
asta inseamna sa nu gandesti compromisul ca pe o povara
din ce in ce mai grea, din ce in ce mai grava
corecteaza-ma, esti inca entuziast ca toti iubitii tineri
dragostea casnicia moartea… intre ele e visare nu astfalt sau mall-uri…

din ce

despre concertul din Utopia

Fiecare experienta are meritul ei.

Aseara am avut concert in Utopia. Neasteptata surpriza de a fi singura pe afis, in afara gazdelor. Neasteptatul public ascultator de folk si atent la ce se intampla pe scena. Asteptata galagie la o masa din spatele scenei (prietenii stiu de ce) dar pe care am ignorat-o: erau prea multi oameni frumosi in fata mea, oameni care au cantat cu mine, care au batut din palme, care au dansat. Oameni cunoscuti sau necunoscuti, care venisera acolo cu un scop: sa asculte folk, sa cante folk.
Pana la urma specia asta nu mai e pe cale de disparitie. Atata timp cat vor exista cluburi in care gazdele au in playlist muzica folk tanara (“Nu acum” din iasi, “Unde” din Cluj, Crina de la Iasi cu Marul ei verde, Iulian Baldovin si sa ma ierte cei nementionati aici, fie organizatori fie cantautori), oamenii cu chitarile vor avea public. Unul deosebit, special.
Public A D E V A R A T

Un prieten scria intr-un blog ca generatia veche de folkisti nu permite afirmarea noii generatii. Partial adevarat. E o chestiune de perspectiva: sa nu omoram batranii pentru ca nu vom mai avea de la cine sa invatam. Ce inseamna profesionalism am vazut la Festivalul Muzicii Tinere din Delta (exceptional organizat si dirijat de Nicu Alifantis)…si cate lectii de marketing artistic mai am de urmat de la cei care aduna sute de oameni in sala si-i ridica in picioare.

Sansele se scriu uneori singure, dar de cele mai multe ori cu munca si implicare. Vrei sa canti sau nu?! Daca da, atunci trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi efortul, esecul, bucuria.

Ne vedem in Clubul “El comandante”, miercuri 24 ianuarie ora 19.30

Cum am pierdut o partida de sex

cu tine ma incearca doar emotii colaterale
finalitatea nu te include nu ai aura
indragostirea e scranciob in care
suuuuuuus jooooooos
declamam replici de film
degeaba ma obligi sa ascult ca-s za-uan-uman
plangi pentru mine
pretinzi
de fapt diluezi intr-o speranta reală un potential de sex fara complicatii

…cum naiba sa ma mai culc cu tine cand imi vorbesti de „totdeauna”
mi-e bine sa zbor nu sa fac cuib

by the way, s-ar parea ca excitarea prin sms s-a demodat mai bine suna gratis in retele

Alina Manole

Anais Nin – fragment 2

Ceea ce femeia nu-i spune niciodata barbatului este calitatea vigorii lui sexuale. Minciuna ultima. (…) Cine s-ar culca cu magicienii? Profetii nu au sex. Lawrence. Isus. Si femeile il adora. Femeile sunt masochiste. Adevarul!
Ce sunt eu? Nu se disipeaza oare o mare parte din senzualitatea mea in extazul scrisului, al frumusetii, al senzatiilor fara apogeu? Nu-mi petrec oare viata fie suspendata deasupra lumii, fie la marginea ei? Nu sunt eu poate un alt Rimbaud, care nu putea fi decat inocent sau obscen, dar nimic nuantat uman?
(…)
In seara asta realizez ca jurnalul este o lupta pentru a capta cea mai necaptabila persoana de pe pamant. Fug de mine insami. Nu spun toate minciunile mele – ar dura prea mult. Nu pot sa scriu totul despre mine. Gandesc in o suta de directii. (…) In fiecare zi trebuie sa spun: “Curaj, audace, maturitate, infrunta viata, infrunta publicul ca femeie, ca artist. Intareste-te. Inaspreste-te. Inaspreste-te.”


extras din Anais Nin, Incest, Ed. Humanitas, 2003

Apocalypto

Aseara am vazut Apocalypto. Aseara am vazut Apocalypto. Du-te si tu sa vezi Apocalypto. Sau downloadeaza-l (legal……….fireste…..) ! Dar uita-te la Apocalypto daca vrei un altfel de film fata de cele in care exista cel putin un american. Caci in filmul asta americanii sunt dupa camerele de filmat, dupa foile de scenariu (in fine, cam peste tot e Mel Gibson). Si bine fac (bine face).
Apocalypto iti cere un pic de rezistenta suplimentara psihica. Si simt al umorului. Si empatie. Te solicita emotional. Te incanta. Si limba in care se vorbeste are muzica ei. (chiar ne intrebam aseara, dupa vizionare, care este limba in care Gibson va face urmatorul film; ce-ar putea sa urmeze dupa aramaica si mayasa?)

Nimic despre actiune, perspectiva, imagine, sunet. Sunt detalii care-ar sparge intregul unui film bun.
Vizionare placuta 🙂

Sursa foto: www.apocalypto.eu/

Anais Nin – fragment

Ma amuza ca singurul mod in care pot scapa de meditatiile nevrozate asupra iubirilor mele e sa incep sa ma intreb cat de bine (sau fidel) iubesc eu si sa-mi analizez tendinta de a pacali! Atunci voi putea rade un pic si voi putea scapa de pornirile suicidale!
Momentul cel mai magnific dintre toate este inaintarea catre catastrofa – acumularea inceata de detalii, evenimente si oameni care maresc procesiunea, progresia, intr-o lumina livida, sinistra, inaintarea unui fatalism imperios, inexorabil. Imi vad viata intreaga mergand mereu in directia asta – numai un mic incident impiedica o conflagratie. (…) Detest sa simt ca incapacitatea mea de a infrunta cele mai mari dureri ale dragostei ma face sa ma tem de absolutism. (…) Doamne, ce vulnerabilitate morbida. Inselatoria si amagirea sunt apararea mea impotriva unei vieti de tradare prea tragica, prea distructiva si prea inspaimantatoare pentru mine.

Anais Nin

din Anais Nin, “Incest”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003