Category: Versuri

Astăzi nu am niciun motiv să zâmbesc. Reinstaurarea interdicțiilor legate de evenimente, pe fondul creșterii ratei de infectare, înseamnă pentru mine și foarte mulți dintre colegii mei, din nou, o scădere la zero a concertelor. Pentru mine, muzica este profesie, alături de alte activități care și ele se subscriu înghețării anului 2020. Astăzi sunt în situația în care două concerte programate sunt în stare de incertitudine și nu știu ce să fac.
Nu, astăzi nu am motive de zâmbet. Singurele spatii publice în care am ieșit și am simțit că pot fi “safe” au fost spatiile de concert și de teatru. În metrou, autobuz, tren, magazine, unele restaurante (doar unele)…nu. Acolo masca este încă opțională, fie că este vorba de angajați, fie că vorbim de beneficiarii serviciilor, călători sau clienți. Nu, nu am motive să zâmbesc pentru că situația se datorează și unor spații care au permis aglomerații peste norma acceptată, uneori sub umbrela “eveniment privat”. Ați văzut la TV. Și din cauza lor, o întreagă industrie are de suferit. Nu poți face diferența pe cazuri specifice.
Personal, nu am putut apela la niciuna dintre formulele de sprijin ale statului român acordate celor care obțin venituri din drepturi de autor. Tot datorită prevederilor statului român. Am continuat să îmi fac activitățile, așa cum au fost ele, iar concertele pe care le-am avut online și off-line m-au făcut să trec psihic peste anumite limitări ale sistemului în care trăiesc. Somatic, nu. Am fost la medici anul acesta cât nu mă fost în ultimii 3 ani.
Astăzi nu am motive să zâmbesc. Am prieteni care au respectat regulile în vigoare dar au ajuns să se îmbolnăvească din ne-grija celor din jur, pentru care virusul este o “făcătură”. Până și eu m-am obișnuit să nu mai tresar la numere afișate pe ecran, dar port neplăcuta mască și stau la distanță pentru că nu vreau să ocup un pat la ATI sau să ajungă acolo din întâmplare altcineva, din cauza mea.
Nu, nu am motive să zâmbesc, am grija unei persoane cu risc maxim aflată la sute de km distanță, într-o localitate în care masca este și mai puțin prezentă în spațiile publice. Cine își păzește minimal spațiul intim, la cozi sau în magazin, este luat în râs.
Astăzi nu am motive de zâmbet, dar am un mesaj pentru cei care îmi riscă mie și mamei starea de sănătate, de muncă și de viață.
Vreți să credeți în conspirații mondiale? Sunteți liberi să o faceți dar nu vreți să fiți și sănătoși în timp ce faceți asta? Și să aveți și loc de muncă eventual? Puneți-vă mască în afara casei, spălați-vă pe mâini și pe față, dezinfectați produsele, nu veniți lângă mine la cozi pentru că e nepoliticos, nu-mi plăcea nici înainte.
Promit să nu vă încurc oricum, voi sta și mai mult în casă, voi spera să mai pot munci anul acesta, voi face concerte online pentru cei care nu cred că accesul la cultură este un moft. Poate și pentru voi, cei care nu credeți că există un virus ce ne scoate din circuit.
Astăzi e gri.