o data la…nu-stiu-exat-cat-timp descopar cate o joaca muzicala noua care imi atrage atentia. motivul interesului poate fi orice, de la cum e tonul de chitara pana la pronuntia intr-o limba straina (paleta e mai ampla de fapt, tine si de chef si tot contextul emotional…bla bla bla). in cazul de fata insa, primul motiv a fost ca e cover dupa o piesa care-mi place din vremuri imemoriale. am ascultat piesa asta in destule variante si mi-am spus ca inca una ori ma poate plictisi ori ma va enerva teribil. ei bine, nu s-a intamplat nici una nici alta datorita domnului ce canta cu vocea (chitara pica in planul doi datorita precedentei de stil). daniel zamfir e vocea unui michael buble mai putin contrafacut si e cam prima voce masculina romaneasca pe care o ascult in ultima vreme care sa fi miscat ceva in zona mea de carcoteala. nu pentru tehnica (asta ca sa-mi pastrez totusi renumele de scorpie). evident am ascultat si a doua piesa a domnilor, tot un cover, “fly me to the moon”.
va propun spre ascultare deci un sinatra-buble roman si sper sa va placa precum si mie da punct 🙂