Nu a fost o zi ușoară. Eu cu hipersensibilităţile mele de dinainte de concert, cu probleme de comunicare de zici că s-a supărat Mercur sau vreo altă planetă pe mine, cu haos, cu programe amestecate, cu rău fizic, cu scenă de pregătit (mulțumesc, Teddy pentru sunet) și multe altele. Știţi voi zilele acelea în care ai vrea să meargă lucrurile într-un fel și e fix altfel? Așa a fost! Până la ora 20:25. Apoi s-au descâlcit toate. A apărut un contur de Lună în care am pus, împreună cu toţi cei care au venit (slavă Cerului că am încăput!), toate lucrurile bune din Univers. În pregătirea noului album, să cânţi în faţa atâtor oameni cântece în premieră este un exerciţiu extraordinar pentru ce știi că te așteaptă. Ne așteaptă pe mine, pe Raul, pe Adi și încă o mână de muzicieni cu care vom lucra în studio și la lansare.
Acum stau pe un scaun în bucătărie, Dodo-motanul îmi ocupă papucii (picioarele mele sunt pe calorifer), fumez o ţigară normală, mă uit la freziile albe pe care le-am primit și am senzaţia că nu am ajuns cu totul acasă. Am rămas undeva între scenă și mine, cu iarna lui Dragobete ce se topește în braţele mele de la atâta bucurie. Știu că mi-e foarte foame, că trebuie să iau antiinflamatoare să tacă durerea și că mâine pot dormi până târziu. Și mai știu că sunt un om norocos la oameni.
Plecăciune și Drag tuturor!
Cine vrea să mă mai vadă poate să o facă în contul zilei mele de naștere și la aniversarea de 6 ani a spectacolului Joia Păcătoșilor pe 30 martie la Teatrelli. Va urma o pauză de apariţii scenice (cu JP sigur până în toamnă) întrucât trebuie să intru în piele de producător și să organizez tot ce ţine de albumul nou: studio, producţie, lansare și fonduri pentru acestea, care nu sunt puţine. Dacă știţi susţinători culturali, să le spuneţi că e o nebună cu Luna Pătrată căreia nu i-ar strica o gură de oxigen 🙂
Dodo mă trage de mâneca. Cică scriu prea mult.
Gata. Tac. 🙂