Imi plac indragostitii. Toata bucuria ce le iese prin pori devine contagioasa, nu ma mai pot opri din zambet cand ma uit spre ei si inima mea incepe sa bata, cu o sincopa in plus. De drag.
Imi plac indragostitii pentru ca se uita unii la altii si incep sa rada si Doamne, cum rad, ca in cea mai frumoasa copilarie de prunc. De parca ar sta calare pe curcubeu si-ar manca bomboane de fericire.
Au in ei muzica, cea mai potrivita muzica, au in ei ordinea lui Simplu si le e de ajuns. Scriu scrisori in minte, pe hartie, in telefon, pe piele, in nisip, pe nori, pe oamenii pe langa care trec, le curg cuvintele si nu se opresc, nu se opresc, lumineaza.
Au ei “ceva” si “ceva”-ul acesta inseamna tot. Tot aerul.
Si, indiferent cat vor fi indragostiti, cateva ore sau multe saptamani, se vor hrani multa vreme din aceasta bautura a simturilor care-i transforma in regii pamantului.
Nu m-am mai indragostit demult si, exact cand simteam ca imi lipseste, i-am intalnit, si mi-au salvat lumea fara sa stie.
(foto:Vlad Eftenie)
Ehei, ce vremuri… dragoste… Ce mai e aia? 🙂