In surdina: Little Milton – You’re Givin’ Me The Blues
Pe cer, desi n-o vad de aici, Luna plina. Da’ stiu eu ca e acolo, dodoloata si luminoasa. O gaza verde m-a intepat de umar mai devreme si inca mai simt durerea mica si sfredelitoare. Si era mica nazbatia cu aripi. Migrena a cedat acum pe seara. Plinul de Luna e si plin de dureri de cap uneori. Asa cum plinul de inima e datator, la randul lui, de dureri de minte.
Tigara arde de una singura in scrumiera. Ca si celelalte de mai devreme. Am pus scrumiera peste mana. Mi-e lene s-o mut.
Stau cu un picior pe scaun si, culmea, Dodo nu-i pe papuc. A plecat sa doarma pe balcon, ca acolo se vede luna. Ce-i pasa?! Eu raman conectata la muzica si priza. Mi-am pus si castile ca sa nu deranjez vecinii.
In casti acum: Count Basie & Sarah Vaughan – Little Man You’ve Had A Busy Day
Alta tigara, ca cea dinainte a cedat de una singura. Imi zboara gandul la niste luni pline vazute in fel de fel de contexte. Am film numai cu asta acum inaintea ochilor. Imaginati-va cadru dupa cadru fotografii de Luna facute cu ochii mei. La mare, la munte, aici, aiurea.
Am cel putin 4 (da, patru) pe care le-as repeta. Am cel putin una care ma face si acum sa rad. Am cel putin una de argint. Am una pe care o ignor acum. Da, nu mi-am pierdut bunele obiceiuri: stiu sa dau cadre la o parte, in propriul meu film cu planeta asta imposibila.
In casti acum: Dominick Farinacci – Dawn Of Goodbye
Mai mult ascult muzica dintre urechi decat scriu.
Am oricum o noapte intreaga la dispozitie. Ca Luna-i mare si plina-plina-cea-mai-plina pe la 5, ora din dimineata la care copacul spre care dau ferestrele mele invie de pasari, care mai de care mai cantatoare. Iar cand ma voi satura de ascultat, o sa mai citesc niste scrisori pe care le tot ignor, doar-doar gasesc acolo inca un cadru pentru filmul de data viitoare.
In casti: Gary Burton – Born To Be Blue
