Cred ca migrena este unul dintre cele mai bune stimulente pentru scrisul pe blog. Ca daca nu doare…ma ocup cu altele in loc sa stau in varf de canapea, cu televizorul pe iconcerts, cu motanul la picioare. Si culmea, fara tigara aprinsa (inca).
Sunt tot pe drumuri cumva. Cu casuta cu vitralii ceva mai aranjata. Am o vanataie in plus si cateva zgarieturi de la caposenie, desigur. Cum sa astept sa vina ajutoare ca sa mut obiecte prin casuta? Optimizez timpul si sunt insemnata. Plus ca, asa cum imi spunea o prietena la telefon, cerul s-a decis sa ma picteze, asa ca ma supar mai putin si port rochii cu maneca lunga. Azi am facut o prostie insa…am iesit imbracata de primavara si la ora 6 numai primavara nu mai era, dimpotriva, incepuse sa ploua cu polistiren (adica bobite mici si rotunde de gheata)…noroc cu vitamina c de acasa.
Azi, vineri, este ziua mondiala a Fericirii. Mi-a amintit mama la telefon, normal! 🙂 Anul trecut scriam o prostioara pe facebook. Anul asta mi-am rezervat, alaturi de migrena, ganduri despre momentele mele fericite. E un exercitiu bun: te intrebi “cand am fost fericit/a?” si primele lucruri care iti vin in minte sunt cu adevarat cele mai.
Urmatoarele cadre civile au navalit peste mine:
– prima seara de Ajun din copilarie in care stiam ca nu exista Mos dar credeam ca bunica mea nu stie si abia asteptam sa vada ce a primit
– o intalnire romantica in vreme de canicula, un bar mic, si da, fericirea unor saruturi cu nemiluita in ploaia pornita la plecare sub o streasina de unde curgea apa buluc
– fericirea de a deschide un pachet cu patru piersici trimis de departe
– un drum cu masina si o oprire spontana
– fericirea unei dupa-amieze, tot in canicula, cand el a adormit cu capul pe picioarele mele si asta a fost cea mai frumoasa fotografie din lume pentru ochii mei
– o chitara
– niste pietricele aruncate in nor si pe apa, stand cu fundul pe iarba unei balti cu vant soptind in stuf
– o dimineata fara ganduri, cu soare si cafea
– un rasarit
– ziua mea de anul trecut cu tot compositul de evenimente
Dincolo de contextele astea pe care le-am vazut din prima, intr-o fractiune de secunda toate, sunt multe, multe, multe momente in care m-a cuprins senzatia de fericire, pret de o secunda sau de minute. Cineva mi-ar spune ca ce nu e in lista de mai sus, din primul minut, e bucurie, nu fericire. Da, toate au tinut de bucuria de a intalni oameni, de a calatori, de a ma duce incotro vor valurile, de a ma ridica dupa cate o palma zdravana. Peste toate, din 2006 incoace, fericirea muzicii in momentul in care scriu o piesa noua, in momentul in care se aud aplauzele de final, in momentul in care proiectele mele nebunesti sunt duse la capat. Fericirea de a putea scrie, in foile mele, in caietele mele, pe faianta, pe masa, pe pereti. E fericire pentru ca atunci cand nu pot face asta ma simt contur si tremur.
(acum pe iconcerts damien rice…tot ajung sa il vad eu pe omul asta in concert!!)
Am trait momente fericite cu oameni. Am trait momente fericite cu mine si inima mea. Am redefinit fericirea de nenumarate ori, in functie de limita cea mai de jos al nefericirilor. Din pacate acesta este un reper dar asta nu inseamna ca acum ma multumesc cu mai putin ci ca am ajuns la un echilibru frumos cu mine insami. Si uite scriu asta atat de aproape de ziua mea. Nu se putea altfel.
Faceti exercitiul cu voi cand aveti timp: ganditi-va cand ati fost fericiti. Cica primele imagini conteaza. Si fiti blanzi cu voi insiva: daca in mintea voastra urla un colt “niciodata!” e pentru ca inca aveti ochii inchisi. Zic si eu… 🙂
E eclipsa de soare pe la 10 si ceva dimineata. Pe la 10 si ceva seara voi fi terminat spectacolul. Apoi vine echinoctiul. Si primavara, sper… 🙂
One Reply to “ziua mondiala a Fericirii”