“Viata este asa cum este” – imi suna in cap asta de cand m-am trezit. N-am indepartat gandul nici cu cafea, nici cu bucuria ca vad soare prin geamul de la bucatarie. “Viata este asa cum este” – pot incepe sa disec gandul, sa-l intorc pe toate partile, sa vad daca mi-l asum sau e reziduu. Ca in orice exercitiu pot sa incerc sa-i vad doza de adevar aplicandu-i negatie: “Viata nu este asa cum este“. Si as mai sta inca ore bune sa disec, sa aduc argumente, sa caut semnificatii, posibile intorsaturi cognitive (era sa scriu twist). Pot sa gasesc cel putin doi prieteni cu care sa impart gandul si, impreuna, sa ne justificam pe tema asta niste ore bune si in mod sigur un pahar de vin bun. Ba, mai mult, sa analizam cauza pentru care m-am trezit cu gandul acesta, atat de clar, imprimat atat de bine ca nici lumina nu mi-l scoate din cap. Am ajunge mult inapoi, la copilarie, la agendele mele nenumarate, la suma experientelor care au generat gandul.
Astazi aleg sa fac altfel. Voi lua gandul si il voi purta cu mine peste tot. Sa vada cum e sa rezolvi niste lucruri, sa vada cum e sa cumperi tavite pentru flori, mancare pentru motan, sa stai pe banca in Ioanid, sa vada cum arata cel putin un functionar public, sa stai la coada, sa vada cum e sa nu te poti decide intr-o secunda daca sa mergi pe strada aceea sau pe cealalta sau sa papi asta sau cealalta. Sa vada cum trec masinile, cum trec oamenii, cum trec pasarile. Sa ma vada de pe partea cealalta a strazii daca pana sa traverseze s-a facut rosu (doar cand e verde, numai cand e verde, te-astept!). Sa vada ordinea operatiunilor de curatenie din casa si – daca e cuminte – sa se joace cu Dodo. Sa ma vada cum scriu, cum astept, cum tac, cum vorbesc la telefon, cum citesc, cum caut, cum ma intreb, cum aplic unguente, cum cant, cum nu fac nimic, cum visez si fac planuri.
🙂
Gand de “Viata asa cum este” peste Viata asa cum o am astazi. Maine…habar n-am cum va fi.
E un gand frumos, purtabil. Il port si eu uneori, asortat la nuante deschise, colorate. Multumesc pentru gandul asta 🙂
Multumesc de timp! Te citesc! 🙂
Hitchcock a observat ca in timpul noptii ii vin idei geniale, pe care le pierdea pentru ca nu si le mai aducea aminte dimineata. Atunci si-a luat un carnetel si un pix si le-a pus pe noptiera, ca sa-si poata nota ideile chiar in timpul noptii. Intr-o noapte i-a venit o astfel de idee, pe care a notat-o in carnetel. Dimineata si-a adus aminte si s-a dus imediat la carnetel. In acesta era scris “Un baiat iubea o fata”