Sezonul de insomnii a inflorit inaintea pomilor, asta e primavara, iarasi ploua cat sa ascunda verdele, exclamam deja de uimire, cei care ne uitam in sus sau in perspectiva, avem magnolii, tufe si iarba, dar parca nu simtim intre dinti crud, nu inca, azi e soare cat de cat, cine stie cat il tine, insomniile cu ceas pus sa sune sunt cele mai greu de suportat, iti pacane ceva sub perna si in vis parca-i bomba sau metronom, orice devine interpretabil, mai ales in ameteala somnului care nu vrea sa plece daca de-abia a venit, motanul nu mai intelege nimic, noroc ca aude si el cum suna alarma si incepe sa miaune, te tarasti din pat in timp ce o parte din tine iti spune ca e in regula, mai poti sa stai 5 minute, da, 50 de minute, nu se intampla nimic daca 50 de minute stai, noroc cu cafeaua, noroc cu laptele pentru cafea ca raceste cat sa iei prima gura cat o jumatate de cana, cine te-a pus sa pierzi la un moment dat sirul orelor stand la palavre ca uite, de atunci totul s-a transformat in veghe, veghea de primavara undercover, radioul te enerveaza dar e bine sa fii nervos ca asa pleaca somnul, adica nu pleaca, se aduna din tot corpul intr-un singur punct din tine, va pulsa acolo pana spre dupa-amiaza cand vei da orice pentru 5 minute, atunci nu te vei mai putea gandi la 50, buna dimineata, pana atunci mai e, sa inceapa ziua, pleci cu drumul ca si cand ai pleca din tine.