Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vremea asta care imi apasa capul si cu medicamente si fara? Cu senzatia ca am tot timpul ceva de facut in conditiile in care fac tot timpul cate ceva? 🙂 Si nu doar “cate ceva” ci munci sustinute…
De doua zile nu am timp de Sir Clap*. Am stat cu nasul in hartii, in acte, in mailuri, programari, psd-uri (fara legatura politica, e doar un tip de fisier), planuri, ganduri. Astazi i-am promis ca stam impreuna macar 2 ore. Cica nu ma crede. de inteles pentru cat de ne-artist am fost zilele astea. Si o sa mai fiu pentru ca e nevoie de resurse pentru a genera alte jucarii. De exemplu….intrebarea mare a zilei de azi e legata de reeditarea albumului “fericirea de Luni”. Nu prea mai am discuri, mai sunt cateva prin librariile Carturesti din tara, cateva la Niche Records si alte cateva intr-o cutie la domiciliu. Mai este planul cartii de povesti unde parca astept un “ceva” sau o “ceva” ca sa fac pasi inainte. Nu stiu nici eu ce. Nu stiu de unde. Si nu e vorba doar de a gasi un sponsor pentru o jucarie…
Mi-e dor sa plec la drum. Da’ rau! Atunci n-ar mai conta nici ca ploua, nici ca e gri, ar fi drumul si atat…ce bucurie! As pleca si maine daca nu ar fi inca lucruri de rezolvat.
Cu ce am inceput? Cu migrena sau cu vremea? Nu recitesc. Un amestec.
M-am indragostit duminica de un calut. O stiam (ca e fata) de sambata. Ii stiam, ca-s doi, dar…Thea s-a lipit de inima. Mi-a fost frica sa pun mana pe ea si sa o mangai fara sa fie stapana langa mine. Am trait emotii incomparabile. Fantastic si atat!
(pentru cateva secunde a fost liniste in tampla…ce bine e cand e asa! pacat ca au fost putine)
Pe 6 februarie cantam in Bucuresti. Concert-“standard Manole” (nu eu am zis asta, asa i se spune!) , adica imi iau chitara, ne adunam pe scena mai multi si mai frumosi si dam drumul povestii. Si cantam si despre pitici. Si despre iubiri “asa si-asa”. La Stuf. Link aici cu toate cele. Ar fi dragut sa mai ramenti si dupa concert ca e muzica faina. Si se poate dansa! Hm…
La Joia Pacatosilor de vinerea trecuta a fost asa…cumva…de bine pentru personaje. Cineva care nu mai vazuse spectacolul de la inceputul anului trecut mi-a spus ca tot ce tine de concept s-a cristalizat si ca da, acum e si mai bun decat anul trecut. Cresc! E bine! 🙂 Cum se pare ca cerere exista in continuare pentru “Joia” am rezervat o data si pentru februarie. O data cu schepsis (asa se scrie?!) 🙂 Cum insa fumatorii se simt discriminati … locul intamplarii s-ar putea sa fie, tot in Bucuresti, intr-un club unde se poate si fuma. Adica pot sa si fumez pe scena. Face parte din personaj, credeti-ma!
Vreau soare! Asa-i ca vreti si voi?
*Sir Clap este cadoul meu de Craciun 2014. Mi l-am dorit atat de multi ani incat m-am bucurat mult cand a venit acasa la mine 🙂 E un “clasic”, un elegant Korg de 88…