din prima mea zi de scoala tin minte soarele care-mi intra in ochi. totul era mult mai stralucitor, conturul chipurilor se prelungea intr-o aureola de lumina. toate senzatiile de atunci, inclusiv cele dinauntrul inimii, le simt si acum foarte vii. e semn ca n-am crescut oare?! 🙂
cunosc copii de toate varstele. sunt copii destepti, echilibrati, carora le place sa citeasca (asta e un indicator pentru care ii iubesc), cu bun simt si cale. cei 3 adolescenti pe care ii stiu de mai aproape sunt responsabili, cu scopuri clare de educatie si viitor fara sa isi piarda inocenta varstei. cei care le vin din urma (cei din universul meu) sunt si ei pe “drumul cel frumos”, pornind de la placerea de a invata lucruri noi pana la a-si dezvolta fel de fel de hobby-uri. elementul comun al acestor copii speciali sunt … adultii care ii cresc. dincolo de faptul ca sunt oameni faini, si-au asumat responsabilitatea de a le crea un mediu echilibrat…caci da, familia nu inseamna haos emotional…
tuturor adultilor ai caror copii merg astazi la scoala le doresc putere, calm si zambet.
tuturor copiilor care (re)incep studiile pentru inca un an le doresc profesori faini si usurinta invatarii.
tuturor educatorilor le doresc putere si pasiune.
un an scolar frumos! 🙂
si hai sa fie si o poza din istoria generatiei mele 🙂
