Ea nu-i femeie, e miere

vezi tu, nimic din ce stii nu-ti ramane in cap cand vine vorba de ea, nimic din ce-ai invatat nu-ti mai este de folos… ca n-are nimic ascuns si te intrebi “cum mama naibii?! asta nu-i femeie!” si ai dreptate, asta nu-i femeie, e miere din cea care curge auriu si acopera toate ranile… ce femeie te trimite la culcare singur pentru ca ea are treaba, are descantece de facut, ca sa-ti treaca relele…? ce nu stii e ca o inteapa in inima cand ii spui ca esti trist, cand se uita la tine si te vede abatut, ca se duce cu mainile pline de grijile tale sa le puna in sare si o ustura si-o dor dar zambeste printre lacrimi ca stie ca tu vei fi mai bine, asta e grija ei cea mare, sa-ti fie bine, uita-te cum in fata ei iti pica toata bravada, se duce dracului, are ceva de nu stii ce sa-i spui: sa-i vorbesti de pat, sa-i vorbesti de inima, sa-i vorbesti de copilul ala din tine…? si te apuca toate cele ca nu-i ca celelalte, cu ele poti sa soptesti si sa te culci si sa te simti dupa cum ti-e pofta de carne, cu ea te simti om intreg si dezgolit, uite cum cad toate cele de masti si te inveleste cu bunatate si nu-i maica-ta si nici n-are cum sa fie ca nu-ti vorbeste ca ea, iti vorbeste altfel, parca dinauntrul tau, parca din carti, din cele magice si te sperii…cum sa fie femeia asta buna cu tine asa, pur si simplu? si fara sa ceara nimic, nici de iubit, nici de trait …o fi naluca! asta e!… dar pe naluci nu poti sa le prinzi in brate si sa le saruti…iar tu visezi asta si o faci in gand de zeci de ori si de fiecare data gandul asta te ridica o palma de la pamant, ce-o fi gandind ea la ora asta? cu cine-o fi? nici n-ai dreptul sa intrebi, cand se rascoala in tine gandul asta ti-e rau si iti merge de-a-ndoaselea, nu-i a ta si nici nu crezi ca ar putea sa fie desi e toata acolo pentru tine si stii ca o sa ramana, cu gandurile ei bune care iti dau aripa… stii ca te inalti doar pentru ca se uita la tine si te vede cum poti sa fii, cum iti doresti sa fii, acolo sus, cel mai sus, asta e iubire? de ce n-ai avut habar de asta de la inceput, de-acum 15 ani, de-acum 7? acum ti-e frica, o sa pierzi tot ce te-au invatat altii si urla mintea-n tine sa o uiti, sa o renegi pentru ca nu vrei sa fii cel din oglinda ochilor ei, acolo esti perfect si de asta ai face toate prostiile, ca sa-i arati ca nu se poate ca ea, ca nu poti sa fii bun la nesfarsit, ca prosti sunt aia de-s buni ca-si dau timpul aiurea pentru ceilalti, ai fost si tu asa si uite ca ai ajuns pe jumatate orb, cu franjuri pe la ombilic de cat te-au sapat razboaiele, daca te uiti bine nici ea nu sta prea bine, dar refuza sa  fie altfel si primeste toate lucrurile zambind fara sa se intoarca, plutind peste guri de spuma, de unde atata putere, e clar, face ceva, altfel n-ar rezista, e prea mica, o poti lua in palma si incape acolo, macar daca te-ar lasa sa o iei in palma si sa ai grija tu, tu sa ai grija? la o adica de ce nu? poate are nevoie sa doarma, uite, sa doarma o noapte intreaga fara sa scrie, fara sa stea cu ochii deschisi, mari si intunecati ca cerneala lui Dumnezeu, nu intelegi, ea nu e… n-are definitie….ce haos e in jur si ea un punct luminos cand nu mai stii incotro, poate m-ar iubi – spera inima – dar vine gandul si rade de tine, ea nu ma poate iubi doar pe mine, ea nu e femeie, e bunatate care curge ca mierea ….

Alina Manole

5.08.2014