cata gratie! ce mai plecaciuni!

ieri, spatele meu a trecut sub mainile dibace ale Vandei de la Fundatia Varuna iar de saptamana viitoare incepem asa cum trebuie “reparatiile”. mi s-a vorbit de curbura care trebuie refacuta, de elasticitati lipsa. cu blandete si de cuvinte si de gesturi. ba chiar mi s-a si cantat. rasfat in toata regula. 🙂 psihicul meu sta acum ceva mai bine, cu toate ca miscarile imi sunt limitate. totul se intampla in slow motion. intinsul rufelor devine vals incet, stransul lor e calculat la milimetru. pana si cand imi perii parul miscarile devin o aventura (trebuie sa ma tund, e clar!) iar cand ma aplec sa iau cate ceva de la nivelul solului…doamne cata gratie! ce desavarsita indoire de genunchi! ce plecaciuni perfecte! 😀

simtul umorului sta bine merci intepenit pe picioare 😀 de altfel, cu spate intepenit sau nu, umorul m-a facut sa depasesc vara aceasta care mi-a adus ceva dezamagiri. legate de oameni, evident, ca animalele n-au vina iar Dumnezeu dragutul are la randul lui umor nebun. tot simtul asta mi-a adus insa si hohote nebune de ras impreuna cu oameni nou descoperiti. se face deci schimbul de garzi iar eu ma bucur ca fondul imi ramane acelasi, cu defecte multe dar fara sa fac abateri de la aspecte “minore” precum bun-simt, bunatate…prostii din astea 🙂

coloana mea se pare ca de asta mai cedeaza din cand in cand. pai cat sa o tii verticala cand pe ea incep sa se aseze toate cele care nu-s ale tale dar au legatura cu tine? 🙂

ma va repara insa Vanda. si oamenii aia mishto din jurul meu. restul sa ramana in hohotul vietii 🙂

ma duc sa fac bagaj, am concert vineri. la final de Vara, in Vama. inca un drum.