Asaf si fericirea de Luni

fericirea de Luni si final de iunie e un concert de ieri.

inainte sa cititi dati play 🙂

pe Asaf Avidan l-am descoperit prin hit-ul de acum ceva vreme: One Day. i-am cautat apoi muzica si i-am ascultat diversele ipostaze. am pornit de la voce, androgina, “razatoare“. ea mi-a starnit curiozitatea. (si uite cum scriu propozitii scurte, asa cum se intampla de fiecare data cand imi place mult ceva si nu stiu cum sa descriu…). Asaf isi scrie singur textele, de vreo 2 ani canta singur, il are drept manager pe fratele sau. umple scena cu totul, ajunge la tine imediat, are o energie incredibila. cel mai mult imi place  “avidan in a box”, proiect acustic, iar aseara asta am vazut oarecum la Wonder Day. si sunt bucuroasa foarte. foarte bucuroasa. ca nu stiam daca mai ajung. si-am ajuuuuns!!! 🙂 a fost pentru prima data in Romania si cumva, la Mogosoaia, a fost momentul cel mai potrivit sa-l vad si aud si sa ma bucur. imaginati-va context frumos: lumea care trebuie, verde destul, atmosfera foarte foarte faina, discutii simpatice, sunet bun, stat pe iarba, soare mult apoi noapte senina cu stele, pasari, luminite pe pamant sau pe picioroange, prea putini neavizati la fata locului, aer. festivalul de o zi de la Mogosoaia mi-a placut, organizarea a fost buna, spatiile gandite simpatic (am avut insa o problema cu “talking tree” … am inteles decorarea copacului, nu si vopsirea lui cu chip, nu de alta, dar orice e chimic dauneaza…). cat despre recitaluri, dincolo de Asaf, voi scrie doar de Delilah – neasteptat de bun intro pentru headliner-ul serii. despre restul, cu drag, ma abtin. 🙂 asa cum ma abtin sa comentez prea mult despre doua grupuri care m-au facut sa ma mut din locul ales pentru auditie pentru ca, desigur, asteptau hit-ul si in rest aveau de povestit cu voce la maxim despre blogging, workshop-uri de fotografie si matusi. ca asa se intampla atunci cand nu ti-ai cumparat bilet si vii ca invitat, la naiba! 🙂 pentru restul…respect!

doua imagini, atata am, cea de mai sus si cea de noapte. am zis ca habar n-am sa fac fotografii (si asta devine deja frustrant) 🙂 in rest am bucuria de a fi auzit/vazut un artist al naibii de bun care-mi si place pe deasupra 🙂 a! si a fost foarte foarte draguta intoarcerea cu autobuzul inspre Bucuresti 🙂