din saptamana in saptamana, asa mai resusesc sa scriu si pe blog. sarbatorile de Pasti au trecut relativ usor (poftele mele fata in fata cu dieta…hm…nu m-am putut abtine de la cozonac deloc! 🙂 ), cu ceva probleme de sanatate care m-au destabilizat moderat (doar 2 zile adica), apoi a venit din nou “uichend”-ul, cu plecarea renului mic si spectacolul de duminica. despre acesta din urma port vorbe frumoase, intrucat am cantat in companie selecta si programul a fost respectat. programul de recitaluri 🙂
una dintre “jucariile” pe care le-am pregatit impreuna cu organizatorii si echipa tehnica a fost integrarea in una dintre piese (“fix in seara asta”) a fragmentului de mai jos. am avut emotii pana la cer. ii multumesc Andei Pittis ca m-a “certat” inainte sa vada, sa auda…
intr-un fel pot sa spun ca cel mai frumos invitat al oricarui artist cantator al serii de duminica a fost Florian Pittis. cei care au fost acolo au simtit asta. cei care au fost mai departe pot intelege. iata una dintre fotografiile de final… (foto: Sorin Andrei)
am ajuns acasa, dupa ziua lunga a spectacolului, cu dorinta de liniste, pe dinauntru si pe dinafara.
saptamana aceasta e saptamana de dead-line-uri. contracte, facturi, drumuri, plati. artistul e lasat iarasi cu gandul la chitara. placile de faianta din bucatarie, telefonul, e-amilul, folderele toate sunt incarcate de idei, planuri, calendare. nu mai e mult pana pe 2 iunie…pana LUNI, 2 iunie 🙂
multumesc celor care au cumparat deja bilete. le multumesc si celor care se vor grabi sa cumpare, dat fiind faptul ca prea multe bilete nu mai sunt 🙂 linkul unde puteti comanda bilete pe care sa le tipariti acasa sau pe care sa le asteptati prin curier este ACESTA
e jumatate-marti trecuta. am decis sa plec zilele urmatoare in Vama. am nevoie de o schimbare de decor. imi voi lua cu mine laptoapa, hartiile, dead-line-urile si voi lucra in alta parte decat Bucuresti. poate voi dormi altfel, pentru ca in ultimele zile am cosmaruri ciudate. probabil e universul care vrea sa-mi spuna sa o iau mai usurel… 🙂
ma doare capul, s-a ascuns intre timp si soarele, gata pauza de blog…mai pun o piesa si revin la piesele mele care usor-usor se construiesc in atelierul lui Victor 🙂