N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…
Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”. Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.
Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.
Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂
Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.
Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.
“In rest….tac si ma uit la televizor”
Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”