– dupa ce am citit cam 100 de CV-uri din cele 200 care au fost trimise ca urmare a unor anunturi de angajare mi-am amintit de vremea in care computerul insemna foarte putin in viata oamenilor. poate mi se trage de la pozele care insotesc documentele, poate de la unele adrese de e-mail prietenoase pentru orice altceva dar nu pentru comunicarea ulterioara selectiei, poate de la faptul ca in unele prezentari sunt trecute si adresele de facebook…
– circula o lectie de gramatica, simpatica, pe facebook. nu ma mira faptul ca din adolescentii ce-mi sunt fani nu prea am vazut distribuiri corespunzatoare. “viralul” functioneaza tot la cei care stiu sa scrie corect romaneste…
– nu pot intelege de ce astazi este zi de doliul national. imi cer scuze pentru ignoranta. din punctul meu de vedere lucrurile stau cam asa: nu vorbim de un atentat sau de oameni care si-au dat viata in timp ce reprezentau Romania, deci si pe mine.
sper sa nu ma considerati insensibila. ca sa pot intelege am incercat pana sa aplic scenariul pentru propria mea familie. cu siguranta nu mi-as dori ca omul drag mie care si-a pierdut viata intr-un accident sa nu ajunga acasa cat mai repede, sa fie oprit pentru slujbe pe un aeroport in loc sa-l duc cat mai aproape de mine ca sa-mi iau ramas-bun. am fost aproape, extrem de aproape, de moarte, prin cei care s-au dus de langa mine. stiu ce inseamna sa te doara si sa veghezi plecarea definitiva. e vorba de intimitate.
e o tragedie ce s-a intamplat. nu e film cu scena dramatica si cativa supravietuitori. e realitatea unor familii, prea multe in acelasi timp. a devenit circ cu premier, ministri, preoti.
imi amintesc insa de o scrisoare deschisa a unei bolnave de cancer care nu a beneficiat de medicamentele necesare din motive care tin exclusiv de autoritatile din Romania si care s-a stins la cateva zile dupa ce striga dupa ajutor in mod public…cinic vorbind, autoritatile iau atitudine doar cand se moare in grup.
……………………………………..
ma intorc la muncile mele. ne vedem, sper, maine, la Joia Pacatosilor in Clubul Taranului. cica va fi racoare pana maine seara…daca va e frig dam aerul conditionat mai incet 🙂
Am fost chiar contrariata de hotararea de a desemna doliu national, dar doar pana am citit ca in Muntenegru ziua de 26 iunie a fost zi de doliu national pentru victimele de nationalitate romana decedate pe teritoriul lor. Nu se cadea ca la ei sa fie doliu si la noi nu, corect?
Asa ca mi-a trecut oful si i-am admirat si mai tare pe muntenegreni.
Dam la schimb banderola neagra…Oricum aceste decizii se discuta inainte de a fi puse in aplicare, inter-state…