sambetele au fost facute sa fie lenese. cred ca dumnezeu a cascat atunci in timp ce framanta timpul si ne-a dat asa, o secunda mai intarziata, care sa se amestece cu celelalte si sa le incetineasca mersul.
cand celalalt doarme inca si tu nu mai ai somn, dimineata de sambata are freamatul surprizei. sa faci cafeaua, sa aerisesti casa de fumul de tigara, sa cobori dupa un croissant cald, sa deschizi “jazzradio” si sa stai cuminte, in liniste, inca un pic. apoi sa mergi in dormitor unde sa-i vezi trezirea…ochi deschisi pe jumatate, zambet, apoi o mana intinsa catre tine si o imbratisare in asternutul cald…
“buna dimineata” spus in soapta, zambind. secunda “aceea” lenesa oprind timpul, tot, undeva sub perna care sta pe parchet, langa paharul tau de vin…
Buna dimineata, Alina! 🙂
Textul de astăzi are în el …poezie.Mi-a amintit “La cafeaua de dimineaţă” a lui J.Prevert.Dar , parcă-mi schimbă punctele de referintă de până acum…
Buna dimineata! Ce-i drept dimineata de duminica, la pranz! Imi place ca am regasit subliniat postul de radio, pe care asa cum am mai spus, si eu il ascult cu mare drag!