m-am calatorit vreme de 4 zile intr-un cuib cu oameni aurii. asa-i vad eu. stralucitori intr-un echilibru de viata care nu vine din inertie, ci din lupta. lupta pentru dragoste. au transformat asta in scop si il au in fata inimii in permanenta. e un scop prea romantic pentru lumea asta? probabil. pentru lumea lor insa e cel mai frumos dintre toate scopurile posibile. e acea destinatie, singura, care conteaza. si e un drum care nu se face usor, ci cu atentie la detalii, cu tenacitate, iar rezultatul e incantator de cald si frumos.
sedimentez acum o parte din transferul de emotie din zilele acestea. am primit un tip de lectie de care aveam nevoie de la 2 profesori blanzi si stralucitori.