duminica, atunci cand am venit de la iasi in ritm de melc, prin zapezi necuratate desi eram pe sosea europeana, am avut un stress. drumul a durat de 2 ori mai mult decat in mod normal, concentrarea pe drum a fost teribila. “si cu toate astea”… ne-am bucurat de calatorie si de alb.
insa bucuria de ieri, din bucurestiul-mama, a fost mare, mare, mare, ca in fata fiecarei premiere de frumos.
pe la 7 seara, in drumul spre casa, vantul imi orbise ochii, lume zgribulita, agitata….dar atunci mi-a trecut prin cap “cum ar fi daca….” si am lasat la o parte orice rational (“daca”…) si… 12.12.12 a inceput 🙂
acum vine magicul, acum vine partea minunata…
am facut toate lucrurile Acelea 🙂 alergat, tractoras, inger, inima, topait, deschis gura si papat fulgi, admirat turturi in felinare. lucrurile Acelea care fac diferenta intre adulti…(sau ce cred ei ca sunt) si copii.
si vant nu mai era si era atat de frumos si nici tipenie de om…
si “lumina de liniste” 🙂
da, o vreme, de fiecare data cand imi va veni sa ma plang ca e frig, ca sunt si balti nu doar zapada, ca alunec pe trotuarele necuratate…o sa-mi amintesc ca am avut o prima noapte de iarna superba si o sa ma bucur ca sunt o femeie romantica, in cel mai clasic inteles al acestui atribut, si copil, in cel mai cu zambet dintre intelesuri 🙂
Ce joaca in zapada de 12.12.12 am tras… dar de-aia de adult, cu lopata, sa dezapezesc masina ;))
Si eu mi-am desfasurat aceeasi joaca nebuna prin zapada azi dimnineata, in drum spre serviciu (imi imaginam, in timp ce alergam prin zapada, ca merg la gradinita, nu la serviciu). Si-a fost atat de bine! In alta ordine de idei dezordonate, inca sunt cu gandul la concertul de sambata si revad in minte fiecare secventa de spectacol. Asa ca-ti multumesc din suflet pentru seara aceea pe care o s-o mai derulez o vreme in amintiri. Tin pumnii stransi pentru concertul de vineri. Bafta multa!
Desi sunt din generatia crescuta cu muzica folk, promovata atunci de Cenaclul Flacara, spre rusinea mea v-am auzit prima data in “Kuib” la Sinaia. Si spre regretul meu nu in cele mai bune conditii. Dupa multi ani, am simtit lipsa lui Paunescu care ar fi replicat “Voi nesimtitilor din spate – liniste!”
Am comandat cele 3 CD-uri pentru o auditie corecta.
Sunt convins ca APOCALIPSA mai are de asteptat si sper ca va voi auzi cat de curand, live, intr-un cadru care sa va respecte talentul. Ati capatat nu un fan ci o familie, deoarece si cele doua femei din viata mea au fost la fel de incantate.
Va multumim ca existati si rezistati intr-o lume superficiala.
Radu, sper sa ne vedem in alte conditii….intr-adevar, mai exista si exceptii, de inteles datorita contextului 🙂 In rest, ma bucur sa spun ca am public frumos, care ma rasplateste cu liniste…care e cel mai frumos cadou pentru un artist 🙂 Va multumesc!