3 spre 4

picioarele pe scaunul de alaturi, caloriferul aproape cald in spate, inghitit un antinevralgic si aprins o tigara.

bagaj aproape gata, trebuie sa nu uit cutia cu cd-uri de pe hol (nu-s doar cd-urile mele ca atunci nu ar fi prea grav), fierul de calcat si cizmele luungi. bocancii ii voi purta corespunzator de comod in picioare.

intrucat toate caciulile mele groase si cu modele ca pentru copii s-au ascuns impreuna cu manusile, mi-am cumparat azi un soi de sapca in carouri, mai mult impotriva vantului decat a frigului. nu se asorteaza cu nimic si asta face diferenta intre ea si restul.

ca veni vorba de asortat, pun si eu o muzica in seara asta de ascultat in timp ce…?

nice song, Tom! 🙂 cheers!

maine, pe vremea asta, vom fi in plin concert la Sibiu. este al 3-lea oras de referinta pentru echilibrul meu in care ajung intr-un interval de timp scurt, comprimand parca o serie de amintiri intr-un glob ca de craciun. o sa fac cu mana camerelor video din piata mica…

am emotii pentru sufrageria de la j’ai bistrot de la tg mures…de 2 ori am fost pana acum la teatrul 74 si incepusem si o traditie, cea cu imbratisarile…acum vom canta “la oameni acasa” 🙂 cu palmele transpirate si cu fior rosu pe spate, stiu eu ce stiu…

legat de alba-iulia…ma simt ca si cand m-as duce acasa la prieteni solari, descoperiti de curand. asa frumos si asa de cald a fost prima data incat zambesc deja. in plus, papanasii…oh, doamne, papanasii…nu aveti idee cum e sa mananci cel mai bun papanas din lume, cu cea mai neasteptata dulceata (bine, de afine, dar eu nu mananc niciodata dulceata de afine…!), alaturi cu o felie de ananas stropita cu sos de ciocolata… placere mai vinovata decat asta nu pot gasi pentru ceea ce sambata va insemna ultima noapte inainte de plecarea spre casa…

astept drumul asta de dinainte sa stiu ca se va intampla, adica de cand am revenit acasa ultima data. sa curga sutele de km prin geamul masinii si sa vorbim molcom despre multe (eu si adi, ca sigur teddy o sa doarma, cel putin tot drumul de maine, ca azi are folk fratele). sa ascultam muzica (poate iau si eu una-alta la mine de data asta), sa tacem de la un moment incolo fiecare cu gandurile lui, sa oprim la benzinaria de pe valea oltului si sa ne bucuram iarasi, de parca nu am fi oprit tot acolo de fiecare data in multele noastre drumuri impreuna

si sa nu ma gandesc deloc la drumul de intoarcere

mai curand sa ma gandesc ca dupa concertul de la bucuresti voi pleca din nou…pe 1 decembrie la Sinaia, pe 7 decembrie la Suceava, pe 8 decembrie la Iasi…si cred ca nici de Mos Nicolae, cel mai drag pentru mine dintre toti sfintii, nu voi fi acasa…

oare unde o fi camera foto?

am scris greu, mi-am mai aprins o tigara, dodo doarme pe calorifer,  durerea de cap continua surd, cat sa stiu ca e acolo. chiar, sa iau plicul cu pastile, just in case.

am asa o stare. de maine va fi mai bine, stiu eu. macar pentru 3 zile. ba nu, 4. ca ma mai si intorc…