uitasem ca am crescut pe langa o gara, uitasem mirosul de pacura, mersul in balans pe sina dezafectata, lumea cu griji si treaba, “asta e trenul de craiova?”, uitasem pana si cum arata un “nas” sau cum suna fluierul de plecare. mergeam cu trenul foarte des, ca tot studentul venit din provincie, apoi ca tot studentul la sociologie trimis pe teren cu chestionare. apoi a venit masina, confortul de sosea.
am calatorit de curand cu trenul. pot sa spun “cu al doilea tren” intrucat cel in care credeam ca ma voi urca a plecat din gara fara mine…si dupa ce m-am “botoshit” am aflat ca aveam de calatorit cu altul, de la un alt peron… 🙂 pana sa urc insa am stat in gara si mi-am amintit cumva toata emotia. prezentul : cersetori, calatori in costum, copii, papornite, genti de laptop…o aglomeratie pestrita. nimic nou. s-au imbulzit amintiri. si linii lungi…
s-au schimbat cusetele, s-au schimbat scaunele, biletele arata altfel, nu se mai fumeaza…si am observat asta in timp ce zambeam un pic tamp asa uitandu-ma pe geam la toamna inca verde. si am mers catre un loc pe care ajunsesem sa nu-l mai plac dintr-o prostie, ca toate prostiile in care ajungi sa crezi doar pentru ca iti sunt de neinteles.
la intoarcere a fost si mai bine…am schimbat trenuri, am poposit inca intr-o gara, scorojita si amara, unde am fumat, evident, si am baut ceai bun de rasfat si m-am incarcat cu toata energia milioanelor de oameni care adunati in pumn de decentii au dat parfum unui ciment cu suierat de plecare.
unele drumuri sunt asa cum trebuie, cu liniste, cu caldura, cu ras, cu inima, cu sinceritate.
evident va las cu Sting
p.s. maine plec, cu masina de data asta, catre alba si cluj ne vedem acolo! 🙂