relatii pe perioada determinata

in cat timp se pot pune corzi la chitara cu tot cu primul acordaj? in 8 minute, daca sunt sunata si mi se spune “ia si chitara” iar tu intri in panica pentru ca tocmai ai scos corzile si ai lustruit lemnul instrumentului si l-ai lasat sa respire un pic si crezi ca ai tot timpul pana vineri la concert numai ca emisiunea e peste 2 ore… 🙂

multe din lucrurile pe care trebuie sa le facem in regim de urgenta ne ies foarte bine pentru ca ne concentram toate cunostintele si energiile si adrenalina intr-un interval scurt, de obicei imposibil. reusita e intens savurata in astfel de momente, ne da masura nivelului de pregatire (nu, nu ma refer la schimbatul de corzi de chitara, inceputul era doar un pretext… 🙂 ) termenul-limita, cu cat este mai indepartat, cu atat va scadea sansa “proiectului” de a fi realizat in etape logice, coerente. stim bine ca de obicei cu 4 zile inainte de dead-line incepem sa ne ingrijoram, cu 3 zile inainte deschidem fisierele, cu 2 zile inainte scriem primele 2 pagini (din 47) si abia in ultima zi, cu noapte cu tot, muncim ca disperatii. exceptiile sa nu citeasca articolul asta 🙂

vorbeam de curand despre termene date unor relatii. daca durata unei casatorii ar fi predeterminata (5 ani de mariaj dupa care expira contractul) ar insemna oare ca ne-am manifesta altfel, ca am fi mai atenti, ne-am purta mai cu grija in raporturile de cuplu? daca aplic totusi patternul de comportament descris mai sus, legat de dead-line-uri, cred ca am cadea in acelasi pacat al crizei din mariajul pe termen nelimitat: abia pe ultima suta de metri ne-am trezi ca vrem sa facem, sa dregem, ne-am implica activ, am corecta greseli, am rescrie atitudini, fie si temporar. asa ca iata-ma cum nu pot fi de acord cu ideea de relatie pe termen fix, ca nici asta nu imbunatateste cu nimic lucrurile…

ieri s-a discutat in studioul tv, printre altele, despre ce anume inveti dupa o relatie care nu a mers bine. daca fiecare ar invata cate ceva, tot ce ar urma “dupa” ar fi perfect. fiind vorba de adulti insa, voi repeta ceea ce mi-e clar de foarte multi ani: adultii nu se schimba 🙂 cine a avut un comportament donjuanic se va manifesta la fel in continuare, cine a fost lenes si lipsit de exercitiul de daruire va lancezi in continuare. numa’ sa treaca fluturii din dragostea nr 2 si sa intram in “normal”-ul de cuplu, in rutina aceea inevitabila. stai o tzara!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *