din saptamana asta mai e putin, asa imi place cel putin sa cred/sper. nu de alta dar mi-e teama ca fiecare zi din saptamana asta va fi cum a fost ziua de marti si nu, nu as mai rezista. nu insist asupra evenimentelor, efectele insa m-au pus pe butuci, mi-a bubuit cordul, m-a durut stomacul iar seara s-a incheiat apoteotic cu sange curgator din nara stanga. si asta pentru ca…evident, planetele sunt aliniate sinistru… am avut noroc sa adorm relativ repede, apoi sa ma trezesc, sa mai stau un pic, apoi iarasi sa adorm, somnul vindecator si “uitator” de grele. (da, grele, nu rele)
toata ziua mi-a fost teama de intamplari similare si am stat cumintica, sa nu deschid gura, sa nu iau nicio decizie, sa nu agit nicio apa. mi-am pus borcanul peste mine cum ar veni, m-am simtit ca o insecta, am privit de-acolo tot ce se intampla pe scena politica, am vazut cum urca euro, am vazut scandalurile, urletele, tipetele. la un moment dat am inchis televizorul pentru ca iarasi mi se ratacea pulsul…
spre seara am fost la concertul laviniei raducanu de la aida, om incercat de soarta, artist muncitor si bun. m-a mai linistit muzica, am mai repetat cu mine insami “calm, alina, calm”…
ma intreb acum daca anul trecut pe vremea asta scriam ceva anume…sa verific deci…nu, n-am mai scris pe blog ca mi-e frica de luna iulie. in fiecare an ma urmareste o perioada oribila, fix in iulie, invariabil in iulie. de ce ti-e frica nu scapi, stiu, nu am puterea sa ma gandesc ca e o oarecare perioada si atat… in plus, ma uit spre planete, asezari, tranzite si nu, nu va fi prea bine…la naiba, unde sa ma ascund?!
suna depresiv un pic..am zile agitate si triste si nemultumitoare si vreau Cald din “acela” si mi-e dor de nu mai pot de Bine si Unu si lipsa griji si nervi si tristeti
evident am scris toate cele de mai sus pentru ca e iulie si trebuie sa am o scuza buna pentru prostiile pe care le voi spune in perioada urmatoare…