2 saptamani de stat cu piciorul in ghips nu era chiar vestea pe care sa o aud cu bucurie in cabinetul de ortopedie de la sectia de urgenta a spitalului sf. ioan. si desi am o varsta teoretic adulta am inceput sa plang cu sughituri pe patul acoperit cu musama, spunand intr-una, spre disperarea doctorului, ca “nu vreau ghips”, cu tonul acela de copil speriat pe care il aveam in copilarie cand mi se dezinfectau ranile de bicicleta. am avut norocul sa dau insa peste un medic intelegator care sa-mi explice ca fractura aceasta trebuie tratata cu grija, ca nu este indeajuns promisiunea mea ca voi sta cuminte si doar in pat, piciorul nu e bine si trebuie sa se faca bine asa cum trebuie. da, mai exista o alternativa, cea a unei orteze de glezna, dar nu acum, nu de la inceput. tot printre sughituri am spus “imi cer scuze, ma comport copilareste” iar medicul a zambit si mi-a spus ca de cand e medic a vazut destule si ca e normal sa fiu asa…
accidentul a fost ca toate accidentele, stupid adica. o treapta nesemnalizata la godot, am calcat fara sa o vad si piciorul s-a dus intr-o parte. am si cazut in genunchi cat sa-mi amintesc cam cum e, m-am ridicat repede insa, urma sa urc pe scena, urma concertul. cateva minute adrenalina momentului a functionat perfect, parca nu ma durea nimic, oricum stateam pe scaun in fata microfonului. apoi a inceput sa fie dureros in valuri. cu siguranta mi-a ajutat emotia si concentrarea din timpul pieselor pentru ca doar in pauze simteam ca nu e in regula.
dupa concert m-am tot rugat, am tot sperat sa nu fie atat de grav incat sa re-experimentez ghipsul de vara (in 2009, tot in iulie, incercam sa merg pe plaja din vama veche cu ghips la piciorul drept, ba sa mai urc si pe scena folk you unde ma astepta un scaun inalt…). ajunsa acasa mi-am uns locul lovit cu diclofenac, am infasurat glezna cu fasa elastica si am picat cu somnul in toti porii. din somn m-a trezit durerea, ascutita ca un creion cu mina, n-au functionat nici gheata, nici o noua transa de unguent.
acum stiu ca s-ar putea sa sune cam dramatic ce povestesc eu aici, dar imobilitatea partiala e greu de suportat pentru un om care face o multime de lucruri, in casa si in afara ei. in plus, nu mi-am dat seama cam cate operatiuni fac de obicei, mai ales acum, de cand e atat de cald si vreau ca lucrurile din preajma mea sa fie cat de cat ordonate si aerisite. sau reci, vezi apa pe care o tin langa mine in loc sa o pun la frigider, pentru optimizare de traseu. in plus, dodo are pretentiile lui de hrana, balcon, mangaiere si nu intelege de ce nu trebuie sa-mi stea in cale cand ma ridic cu tot cu carje de pe scaun. recalcularea de traseu, amanarea unor intalniri stabilite pentru saptamana viitoare…hm…s-au complicat lucrurile.
si evident, intervina problema gandurilor, multe, panicate sau adanci si calme. pentru un om ca mine, invatat prea putin sa fie rasfatat, dorinta de a schimba lucrurile “in viitor” e uriasa, chiar daca pretextul, iata, e unul minor. pentru ca grija vine din dragoste nu din datorie, am 2 saptamani in care sa vad, cu atentie, de ce trebuie sa ma rup si ce trebuie sa pastrez in viata mea, tocmai pentru momentele in care s-ar putea sa-mi fie greu. cele de pe la 60 si ceva de ani.
si da, dupa o saptamana de ghips voi purta orteza…
Offf, bine ca e doar o saptamana de ghips (asta e partea plina a paharului, cred, dupa ceea ce ti s-a intamplat)!
Sfaturi de om “batran”: sa asculti ce spune nenea doctoru’ si sa mergi la control, daca trebuie. Eu n-am facut-o si inca ma mai doare, uneori, genunchiul fracturat in urma cu 9 ani.
Vindecare rapida, draga mea si…sper sa te revad prin Vama,chiar daca te hotarasti sa nu urci pe scena, cu toate ca, nu cred ca poate sa te tina ceva sau cineva departe de ceea ce faci cu atat de mult drag.
cum sa nu urc pe scena?! :)) vrei sa vezi filmarile din 2009? :))
Cred ca trebuie sa ai niste oase foarte firave, ceva calciu poate n-ar strica. In 2009 ai fost foarte draguta si chiar curajoasa , cu piciorul in ghips, urcand pe scena sau deplasandu-te prin imprejurimi. Imi pare rau ca s-a repetat povestea, totusi la folk you n-o sa mai porti ghips asa ca poate apuci sa te bucuri si de mare. Insanatosire grabnica!:)
buna seara imi pare sincer rau ptr tine multa sanatate si sa te faci bine cat mai repede dar sa asculti de ce zice medicul eu nu am ascultat si am suferit apoi operatie si mai mult timp de ghips, sufera acum putin decat sa fie mai rau dupa
Multumesc, Diana! Incerc sa ascult de medic…cat pot 🙂
Sanziana….asta calculez si eu, ca a doua oara nu mai vreau acolo sus cu greutate suplimentara! 🙂
ba pe tine vreau sa te vad!!!
Nu ai ptr ce sa te faci bine cat mai repede,
grija mare Alina si insanatosire grabnica!
🙁 nu cumva era vineri, 13??
sper sa te descurci pe caldurile astea, e fix ce-i “trebuie” unui bucurestean pe canicula… dar o sa treaca repede. plus ca cele doua saptamani se termina fix inainte de festival. incearca sa stai cuminte.
Sa fii sanatoasa!
🙂 acesta sa fie unul dintre desenle de pe ghipsul tau.
Buan, imi pare rau pentru picioarul tau, s-ar putea sa fie tarziu sau inutil dar as putea sa iti dau niste ponturi pentru situatia ta, pe care sa le iei sau nu in calcul,asta duap bunul plac.Multi ani am fost inconjurata de situatii de genul asta si mai rele ca asa e treaba in sport si ce pot sa iti spun sigur e ca .. daca nu e cu adevarat fractura ghipsul nu isi are locul, de fapt poate sa strice mai mult.Doctorii insista pentru ca e comod dar mai ales la un organism tanar care se reface repede, tipul acesta de probleme se trateaza altfel.Acuma daca l-ai avut in ghips sau daca il mai ai, dupa ce il scoti poti incepe sa iti faci seara “impachetari” care consta in combinarea a doua antinflamatoare (ex.:volatren si diclofenac) pe care sa le pui in cantitae mare si omogenizate pe locul cu probleme si sa legi cu folie clasica de plastic, de impachetat mancarea, sa stea asa toata noaptea.Gheata e inca o metoda cat se poate de eficienta dar sa nu pui gheata direct pe piele, ea trebuie pusa intr-o punga si dupa intr-o bucata de material nu foarte gros si asa tinuta pe picior.Iar in perioada de dupa ce iti soti ghipsul NU purta fasa elastica, glezniere sau mai stiu eu ce.Daca nu faci efort fizic sustinut ca sa fortezi articulatia nu ai nevoie.Tot ce se intampla prin folosirea indelungata a gleznierelor si faselor este slabirea articulatiei si a ligamentelor si sensibilizarea ei pe viitor.Acum ma simt oarecum penibil ca fac aici pe desteapta dar chiar vroiam sa iti spun ce stiu.Cu siguranta e normal sa iei in calcul spusele medicului si sa faci asa cum simti si consideri ca e bine pentru tine.Multa sanatate si te rog sterge comentariul daca nu isi are locul.
Buna, Ioana!
Multumesc pentru sfaturi, am nevie de ele cu atat mai mult cu cat perioada de ghips inceteaza. Nu stiu exact ce au aratat radiografiile in afara de diagnosticul scris pe reteta (in sensul ca degeaba m-as uita eu pe ele) 🙂 . Am incercat insa sa stau cuminte, desi abia dupa ce mi-a fost pus piciorul in ghips mi-am dat seama cate miscari fac intr-o zi 🙂
Voi merge in curand la mare si voi apela si la o terapie facuta din intamplare acum 3 ani, de pasit incet la mal de mare, la marginea de apa si nisip….atunci dupa 2 zile de mers asa (si nu non-stop) mi-au trecut durerile complet 🙂
Multumesc inca o data!
A.
Cu mare placere, sper sa iti fie de folos, important este sa ai incredere in corpul tau, stie el ce are de facut tu doar nu il forta.Iar marea .. Cu siguranta ii va face bine.Ne vedem la Vama Veche, pe plaja sau pe scena, eu sigur te voi vedea dar pana atunci .. Iti doresc sa te poti bucara de tot.
Multumesc, Ioana! Ne vedem in Vama! 🙂