expresia asta ma enerva si cand lucram pentru altii, mai ales cand eram la inceputuri. cum aseara am auzit-o pentru a doua oara intr-un interval de timp destul de scurt, azi imi trebuie ceva soft (muzical) pe fundalul scrierii ca sa nu-mi stric ziua, inceputa minunat inca de ieri seara 🙂
asa ca voi scrie ca si cand vorbesc de principii. “principiul” e oricum in gura tuturor, mai ales a cluburilor care organizeaza concerte. la discutii. practica se regaseste rar, mai ales cand vine vorba de bucuresti (si am zis ca nu personalizez…).
perspectiva din care scriu nu e a artistului ci a reprezentantului de trupe. lasam banii, bugetele si negocierile pentru altadata si altii. comunicarea insa, a devenit, ca si notiunea de “principiu”, ceva de discutat dar nu de pus in practica, mai ales cand hai sa zicem eu, firma, se agita si pune la dispozitie afisul, facut frumos, cu sigla locului unde trebuie si pe cat de mare o vrea clubul. mai mult, comunica si mai frumos, scrie comunicatul, il trimite la parteneri, prieteni, face pagina de event, trimite artistul la radio sa anunte si data si locul. si vine clubul care nu misca nimic. pe “principiul” (iata, singurul pe care-l simti) “am crezut ca faci tu“ . pai stai, eu am facut, dar tu? ca parca alta era intelegerea totusi…la discutiile acelea de cafea. adica macar asa…un share pe facebook, ca dureaza 10 secunde si e serviciu gratuit. nu pe pagina personala, pe cea oficiala, de club. de trimis comunicatul la proprii parteneri pe care ii vrei trecuti pe afis …nici nu mai zic! sau un tipar de afis…! mai mult, ai si cativa invitati care nu platesc bilet, desi, vorba lui make, un artist tanar trebuie incurajat si biletul nu e atat de mare. asta nu e problema clubului, stiu, stiu! 🙂
e a doua oara cand aud expresia asta in ultima vreme, in doua locuri diferite din bucuresti. “eu” (generic) pun la dispozitie trupa, vizualul, sunt distribuitor de informatie pentru ca e interesul reprezentatilor mei. daca “tu” (club, reprezentant de club) nu faci nimic din cele discutate in conditiile in care “ea”, trupa, sau “el”, artistul, iti aduc lume in locul pe care platesti chirie…e neprofesionist si avem o problema.
in calitate de artist nu ma astept la nimic din partea cluburilor, demult! am avut surprize minunate in timp, tocmai pentru ca am avut asteptari mici. in calitatea “cealalta” cred ca voi revizui lista.
din pacate in ultim vreme in Romania e un obicei ca lumea sa isi faca treaba cu picioarele. profesionistii sunt rari in orice domeniu, mai ales in industria “serviciilor” inclusiv in cele…culturale, daca putem spune asa… Romania lui “merge si asa” sau “merge oricum”. Si asta e una din relele “de radacina” ale societatii carpato-danubiano-pontice.
astazi vorbeam cu cineva despre scrieri de la 1880 legate de structura de personalitate si caracterul romanesc…radacini putrede pe alocuri
Sa nu particularizam, ca nu doar in Bucuresti e valabila treaba. Foarte rar (ca sa nu zic deloc) am gasit un club care sa se omoare cu promovarea daca concertul e “pe bilete”.
Make, culmea e ca nici atunci cand e “pe bani”… verificat, testat! 🙂