am scanat astazi cateva fotografii de familie. acum stau si ma uit la radacinile mele si ma intreb cum mi-ar fi fost o nastere atunci, pe la 1900 si ceva…
despre bunica mea ar fi multe de spus: o casatorie fara voie si una din necesitatea razboiului, copiii, refugiul din fata mortii, vaduviile, foametea, permanenta reconstructie de camin (daramat de bombe sau de oameni), comunismul, dosarele de chiabur, munca in organizatii legale sau nu la rascruci de sisteme politice, moartea a doi dintre copii, lupta pentru maine, relatia noastra speciala, accidentul, boala, alzheimer, momentul de final.
ii iubesc amintirea ca si cum ar fi plecat putin, numai cat sa ma astepte cu masa de sambata la pranz
nu pot sa cred cat semanati!
offtopic:ti-am vazut toate concertele de la MTR si de fiecare data descopar un inteles nou.
🙂 Iluzie, ma bucur ca descopar un blog numai bun de citit 🙂 Multumesc!
Superbà, bunica dumitale, dragà Alina Manole. Si nu mà refer doar la tràsàturi.
Leonard, multumesc!