in noaptea asta plec cu tine
ne punem roti si o luam in sus
nu, nu pana pe luna, dragul meu
(de-acolo ne vom hrani copiii)
o luam mai intr-o dunga
(nu, nici venus, acolo ajungem si fara sa plecam de-acasa)
bezmetici, imponderabili si tristi
(tristetea e avatarul suprem al zeilor, daca nu ma crezi intreaba-i)
din aerul tare vom taia bucati
(unde-i gasesti ca sa-i intrebi? vezi printre nori)
si le vom strange intre omoplati
ca pe niste aripi
(zborul e ca mersul pe bicicleta, nu-ti fie frica)