s-a dus un sfert de an. am inghitit luna de luna ca pe bomboane mari cu cirese. si dulci si amare, ca in cutia cu dulciuri le-a amestecat viata ceva de speriat…
cica maine e o zi dificila, astrologically speaking…bine macar ca de asta stiu din timp. nimic nu te pregateste de zile proaste, al naibii de proaste. de curand am spus “uau, am avut o zi normala” si m-am temut de cuvintele mele. (stiti ca mi-e teama de cuvinte, de dragoste, de furie…) : in sfarsit? normala? ziua? sper ca in curand sa spun “uau, azi am avut o zi fericita” … atat de fericita incat sa nu mai scriu nimic pe blog, pe facebook (in fine, exagerez acuma :D)
de-abia astept sa plec. verde pe langa asfalt, cea mai faina combinatie pentru o calatorie despre care nu stiu cum va fi dar ma bucur ca e in plan si ma bucur si mai tare ca ma rupe un pic de bucuresti.
life is like a box of chocolates. you never know what you’re gonna get
hm…nu exagerezi…mi-a spus cineva candva ca oamenii fericiti n-au blog si simt nevoia sa scrie. si cred ca avea dreptate, desi nu e un gand confortabil.
inca mai sper ca-ntr-o zi sa nu mai am blog:))
erata NU simt nevoia sa scrie…vezi…act ratat:))
This is my motto, too
with life…