cu siguranta ca datorita soarelui si camerelor video instalate in vama veche mi s-a facut dor de mare. nu-s innebunita dupa mare in sensul traditional, de stat la plaja cu orele apoi intrat in apa. as spune chiar ca am o retinere cand vine vorba de prajit pe toate partile si inmuiat intr-o mare care nu-i deloc curata, dar vine gandul de vama asa cum am cunoscut-o demult, mai linistita, mai apatica in timpul saptamanii, cu soare mai bland si fara asfalturi. ce-a mai ramas neschimbat in toti anii in care vama veche a devenit din zona libera un centru de fitze cu taxiuri in fata la ovidiu este Cerul. nu stiu cate stele au murit in anii astia, dar numarul lor e incomparabil mai mare si mai frumos decat al oricarei pitzi care vine cu sandalutze stralucitoare si se mira “vaai…dar aici se danseaza pe plaja?!”
de Cerul din vama mi-e dor mult. de zilele in care sunt numai cateva corturi si cate un caine bezmetic doarme rupt de oboseala alergaturii de la rasarit. de muzica buna. de sunetul de valuri care linisteste si vindeca.
nu-mi place marea, imi place marea dinauntru. mi-e dor de vama veche.
acum ascult o trupa despre care cred ca i-a facut rau vamii vechi
Ai dreptate, desi nu stiu in ce masura ma pot exprima eu; am vazut Vama prima data abia dupa ce a fost betonata. Desi nu o stiam dinainte, mi-o inchipuiam cu totul altfel. Am fost dezamagita sa vad pitipoancele iesite la promenada in Vama. Am simtit ca ultimul vis de salbaticie curata, nealterata de cocalarisme s-a facut tandari.
Imi place noua melodie, nici nu ma mir. 🙂
Aaa, am uitat sa-ti zic, cand mi se face dor tare de mare, urmaresc cerul, cu gandul ca e acelasi si la mare; aproape ca simt aerul sarat in nari. Asta mi se intampla incepand de prin aprilie, cand ma scutur de promoroaca si incep sa visez la mare si pescarusi.
ma bucur ca am prins anii goi ai vamii vechi 🙂
cat despre cer..asa fac si eu 🙂 ma joc cu norii pana ii transform in spuma de mare 🙂
haide că nu e chiar aşa.spiritul e acolo pentru că cumva mă simt mai liberă în Vama Veche decât în Mamaia unde mă simt stingherită de atâta lume superficială.Am văzut şi eu Vama Veche vara aceasta prima oară,la Folk You…şi am stat o după amiază să cutreier toată Vama şi e o simpatică…şi mi-a adus aminte de cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o în Delta Dunării,la Sfântul Gheorghe…mergi câţiva kilometrii prin arbuşti,bălţi şi noroaie dar…când ajungi acolo,eşti cel mai fericit.Recomand cu toată inima plaja din Sfântul Gheorghe,este exact ceea ce ai descris tu mai sus…e o minune.
Oricum,mă bucur că am cunoscut şi eu atât cântata Vamă…mrrr.