sa presupunem ca viata ta a urmat un curs de evolutie normal (unde normal inseamna bifarea cu limitele de rigoare a parametrilor sociali de munca, viata de familie etc). si la un moment dat…poc! nu in mediile exterioare ci inauntru. pentru tine are loc un scurt circuit (in general de sanatate) care te forteaza sa-ti reformulezi strategia de viata.
in prima etapa concentrarea pe tine e maxima. daca ai fost un individ dedicat celorlalti, mediul extern te va judeca aspru in aceasta perioada sub pretextul grijii fata de tine. in fapt, doar se tem ca timpul pe care ti-l aloci mai nou nu-i include.
a doua etapa inseamna cumintenie si “to do” list ca sa-ti fie bine. te tii o vreme de toate, dupa cum te pricepi mai bine (meditatie, xanax, sport, cursuri de …orice, ponderare), ignorand semnalele din afara, ba chiar opunandu-le rezistenta.
a treia etapa identificata e cea in care incepi sa faci concesii. ti-e dor de capacitatea timpului tau de dinainte de scurt-circuit. ti-e dor de tine cu ceilalti, de caldura degajata de fostul Tu. ti-e dor sa-ti fie grija si sa te imparti catre toti cei care conteaza, desi poate din din cauza lor…
a! sa fie si o piesa de atmosfera intre timp…
a reveni inseamna asteptari la care trebuie sa raspunzi. sa fii acelasi . sa faci lucrurile la fel. sa simti la fel. si niciuna dintre asteptarile acestea nu mai au ecou. pe cat e mai fortat momentul de schimbare, pe atat te indepartezi de fostul Eu. evolutia Celorlalti e mai inceata si oricat ar fi de empatici nu te vor ajunge. si dincolo de asta, nici nu te vor intelege…si e firesc sa nu o poate face. intelegerea profunda vine din experienta directa din pacate. si iata-te in fata unei alegeri. o intuiti bine.
nu stiu daca etapa a patra inseamna redefiniri majore pe fondul noii structuri. cand voi ajunge si acolo va voi povesti
pana atunci 🙂 avem inca o editie de luna patrata cu muzica folk 100% romaneasca. astazi, de la 6 la 8, la Radio Lynx, e folk dupa voia voastra
Buna,
Etapa a 4-a e chiar redefinirea, ai ghicit. Se fac 5 ani de la scurt-circuitul meu; intre timp, mi-am descoperit adevarata vocatie (animalele strazii, am infiintat o asociatie in orasul meu de 20 mii de locuitori), am descoperit oameni cu aceeasi pasiune, dintre care unii mi-au devenit prieteni minunati, am descoperit sacrificiul de sine (suna pretentios, dar cea mai mare satisfactie a mea este cand un caine al strazii isi gaseste un stapan bun). Anul aceste incerc si o schimbare de meserie( cea practicata imi aducea decat nervi si nemultumiri). Pe scurt, dupa scurt-circuitul meu, am invatat sa fac ceea ce simt, pentru ca tocmai refuzul de a trai cum simt este cel care a provocat “poc-ul”. Asta nu intelegem noi, decat prea tarziu, ca nu putem fi cine nu suntem, de fapt oricum, mai bine mai tarziu, decat niciodata, nu?)
Bafta multa cu etapa redefinirii!
Anda, iti multumesc ca imparti si cu noi, aici, povestea ta. Iti doresc succes si liniste!!
Buna,
Uite, imi permit sa-ti las adresa blogului meu: http://justagilrintheworld.blogspot.com/. Daca vreodata nu ai ce face, te plictisesti sau ai o pana de inspiratie (desi nu cred) si vrei o pauza…
hmm…fostul Eu si noul Eu nu se pot intelege…altfel nu s-ar schimba nimic…redefinire sau pas inainte? greu de zis